tag:blogger.com,1999:blog-79746474449511786012012-02-05T10:30:22.327+02:00Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.comBlogger3641100tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-36647248292657658482012-02-02T10:17:00.006+02:002012-02-02T11:40:45.806+02:00Când copilul era copil,<br />Mergea cu brațele legănate,<br />dorindu-și ca pârâul să fie fluviu,<br />fluviul torent<br />și băltoaca de aici marea.<br /><br />Când copilul era copil<br />nu știa de bună seamă că era copil, <br />căci totul era liniștitor<br />și toate sufletele ca unu erau.<br /><br />Când copilul era copil,<br />nu avea păreri despre nimic,<br />la fel obișnuințe, <br />adesea stătea cu picioarele cruciș,<br />o lua la fugă,<br />avea un vârtej în păr<br />și nu se îngrijea cum iese în fotografii.<br /><br />Când copilul era copil<br />era vremea pentru aceste întrebări:<br />De ce sunt eu eu și nu tu?<br />De ce sunt aici și nu acolo?<br />Când începe timpul și unde sfârșește spațiul?<br />Nu este viața un simplu vis?<br />Și nu e oare ce văd, aud și miros<br />doar o iluzie a lumii de dinainte?<br />Dat fiind răul și oamenii,<br />răul chiar există?<br />Cum se face că eu, cel care sunt azi,<br />n-am existat înainte să fiu<br />și că-ntr-o bună zi, eu, cel care sunt azi,<br />nu voi mai fi același?<br /><br />Când copilul era copil,<br />se întâmpla să se înnece cu mazăre, spanac, pilaf,<br />conopidă aburindă,<br />azi continuă să le mănânce și nu doar pentru ca trebuie.<br /><br />Când copilul era copil,<br />s-a trezit odată într-un pat străin<br />și acum se întâmplă la fel, iar si iar.<br />Mulți oameni, pe atunci, îi păreau frumoși,<br />azi doar câțiva, din pură întâmplare.<br /><br />Avea o imagine limpede a Paradisului,<br />iar azi cel mult o poate bănui,<br />nu putea concepe neantul<br />care îi cutremură acum gândurile.<br /><br />Când copilul era copil<br />se juca plin de entuziasm,<br />și acum e la fel,<br />dar doar când e vorba de treburi.<br /><br />Când copilul era copil,<br />era destul să mănânce un măr,...., pâine<br />și azi tot la fel.<br /><br />Când copilul era copil,<br />Fructele de pădure îi umpleau pumnișorii așa cum doar ele o pot face <br />chiar și acum.<br />Nuci crude îi răneau limba<br />ca și azi,<br />dorea cu pasiune<br />munți tot mai înalți,<br />orașe tot mai mari,<br />și azi nu s-a schimbat.<br />Culegea cireșe pe crengile de sus<br />cu un avânt încă prezent.<br />Era timid în față necunoscuților,<br />nu i-a trecut.<br />Aștepta prima zăpada<br />la fel ca și acum.<br /><br />Când copilul era copil,<br />A aruncat un băț asemeni unei sulițe într-un copac.<br />Azi încă tremură.<br /><br />(<span style="font-style:italic;">traducerea mea</span>)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3664724829265765848?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-85586710521293513982012-01-30T00:01:00.001+02:002012-02-01T12:30:11.178+02:00<blockquote>Cineva se zbătea, fu scos din casă pe brațe, am alergat într-acolo, am privit cum se sufocă în ușa casei. "Din cauza polenului!"; cineva, care-l ținea, alunecă si căzu, eu am ajutat să ducă mortul in casă, apoi m-am îndepărtat încet si o durere violentă mă electriza din talpă până-n creier, când am călcat în picioarele goale pe o piatră mică, nu prea ascuțită. În spatele meu, femeile anunțară în șoaptă, cu menajamente, că murise cineva, apoi nu mai șoptiră nimic, doar hainele lor foșneau, dintr-o mlaștină priveau doi ochi de broască, o clanță se mișcă încet în sus și în jos - cu menajamente? - , mi-am întins picioarele goale și am dat peste urzici. O șopârlă mi-a alergat pe la marginea câmpului vizual; nu era însă decât ecusonul hotelului, pe cheia de la cameră care se legăna încoace si încolo în ușă. "Nu mai vreau să fiu singur", am spus.</blockquote><br />Peter Handke, "Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire", traducere Mariana Lăzărescu, Ed Univers, 1998<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8558671052129351398?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-37157416955815619462012-01-29T21:32:00.006+02:002012-01-30T22:27:49.120+02:00trecem grâul dintr-o mână<br />în alta<br />suflăm prin aer<br />prin aerul de amiază<br />suflăm<br />prin aerul de amiază clocotitor<br />boabele cad<br />trasează direcții<br />la care șoarecii strânși pe la colțuri<br />visează<br /><br />în zbor sunetul<br /><br />ne-ncolțește în minte ideea<br />revoltei<br />metalic încins<br />magaziile mari au lacăte mari<br />au lacăte<br />amintirile<br />se activează<br />trasează direcții<br />amintirile se activează<br /><br />în vis<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3715741695581561946?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-91980600035992705422012-01-23T21:42:00.003+02:002012-01-23T22:37:00.098+02:00Una dintre temele cele mai frecventate de prozatorii români este istoria, fie că este cea recentă, cuprinzând anii ilegalismului, ai închisorilor, grevelor muncitoreşti, ai prieteniei româno-sovietice, actul de la 23 august, fie că se coboară mult mai adânc, imaginându-se urme – <span style="font-style:italic;">tekmeria</span> – care să valideze un construct politic. Se încearcă o înrădăcinare istorică imaginară, după cum observă Lucian Boia: „Trecutul seamănă cu un depozit inepuizabil care oferă modele adaptabile la toate combinaţiile ideologice. Viitorul se construieşte prin invocarea unui trecut mistificat. Fiecare mit este multifuncţional, metamorfozându-se după cerinţele cauzei”. Comunismul are nevoie de basme, de mituri fondatoare, de biografii mesianice, nimic nefiind mai plăcut urechilor de tovarăşi decât zumzetul proletar din fiecare eveniment istoric. De aceea, textele istorice sunt saturate de actualitate, iar scriitorii sunt îndemnaţi să imagineze basme ale epocii: „Copiii patriei noastre aşteaptă basmele care să cânte cântecul isprăvilor minunate care se săvârşesc în aceşti ani furtunoşi. Viaţa nouă care a început, faptele măreţe îndeplinite de poporul liber în cei zece ani de luptă glorioasă pe tărâmul construcţiei socialiste reprezintă ceea ce de veacuri era zugrăvit în basme în culorile cele mai strălucitoare. Basmele epocii noastre trebuie să devină o armă în lupta poporului pentru construirea unei vieţi noi, educând tânăra generaţie în spiritul dragostei neţărmurite pentru patrie şi al urii faţă de duşmanii statului…". Astfel se explică şi structura monotipică a poveştilor şi romanelor, succesiunea „funcţiilor” fiind ca şi în basm aceeaşi, schimbându-se numele personajelor, dar neschimbându-se tiparul narativ: „se atribuie adeseori acţiuni asemănătoare unor personaje diferite”. Pentru că în comunism este exclusă multiplicitatea, iar interpretarea trecutului este eminamente una holistă, existând o singură realitate în trecut („the Great Past”), reprezentată într-o singură interpretare legitimă („the Great Story”). Această Mare Istorie este populată de ilegalişti (fie că sunt studenţi, ca la Mihai Novicov – <span style="font-style:italic;">Din anii studenţiei</span>, fie ceferişti ca Negoiţă Irimie din romanul lui Petre Sălcudeanu, <span style="font-style:italic;">Strada Lux</span>, militari ca Dragomir Jiga din <span style="font-style:italic;">Fuga</span> de Aurel Mihale, fie chiar prostituate ca Marta din <span style="font-style:italic;">Şoseaua Nordului</span> de Eugen Barbu). De bună seamă nu există oprelişti în a edifica „noul mers al istoriei”. Trecutul este regizat în favoarea prezentului, prozatorul având conştiinţa faptului că „istoria este un instrument de putere şi un instrument al luptei pentru Putere”.<br /><br />Atunci când trecutul imediat se dovedeşte insuficient sunt explorate alte epoci şi convocaţi alţi eroi în care germinează dorinţa de dreptate socială şi neatârnare. Se nasc astfel personaje justiţiare, haiduci, se articulează o genealogie ficţională a comunismului. Tonul îl dă Mihail Sadoveanu, care îşi rescrie romanul <span style="font-style:italic;">Şoimii</span> accentuând conflictele sociale cu „boierimea hrăpăreaţă şi infamă”, mergând pe alianţe şi pe alianţe cu zaporojenii, pe o arheologie a sentimentului de prietenie dintre români şi cei de la Răsărit. S-a crezut mult timp că evadarea în trecut este un mijloc facil de fentare a imperativelor epocii, că printre arhaisme, culori locale, alcovuri domneşti sau săli de tron nu poate pătrunde lupta de clasă. E o strategie al care recurge Sergiu Dan, care publică în 1958 un scurt roman, <span style="font-style:italic;">Taina stolnicesei</span>, în care povestea de iubire dintre stolniceasa Kira şi haiducul Ioniţă Românul e plasată pe fundalul epocii fanariote din timpul domniei lui Vodă Caragea. Tot o figură de haiduc apare şi în romanul lui Petru Cireş, acţiunea fiind deplasată şi mai adânc, în Moldova lui Ştefan cel Mare, când Ioil, vraci şi căpetenie de haiduci, devine sfetnicul din umbră al domnitorului. Aceeaşi schemă narativă apare şi în romanul lui Felix Aderca, <span style="font-style:italic;">Un călăreţ pierdut în stepă</span>. <span style="font-style:italic;">Din vremea lui Petru cel Mare</span>. S-a schimbat doar locaţia (acţiunea petrecându-se în Rusia, pe vremea luptelor lui Petru cel Mare și Carol al XII-lea) şi personajul. Acesta nu mai este un haiduc autohton, ci o amazoană rusoaică, Saşa, care îl ajută pe ţar să câştige lupta de la Poltava.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-9198060003599270542?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-13465870748251424952012-01-18T22:54:00.004+02:002012-01-18T22:57:40.994+02:00<div style="line-height:70%;;"><br />fara chhiloti floarea dunea poezie</br><br />fara chilot blog</br><br />fara chilotei erotic din 27 decembrie 2011</br><br />fara chilotei ioana dunea</br><br />fara chiloti arata pasarica</br><br />fara chiloti bayros</br><br />fara chiloti blog florin iaru</br><br />fara chiloti de ioana dunea</br><br />fara chiloti fututa</br><br />fara chiloti in vis</br><br />fara chiloti ioana</br><br />fara chiloti la nudisti</br><br />fara chiloti la premiile 2011</br><br />fara chiloti la scoala</br><br />fara chiloti la servici</br><br />fara chiloti liniste intuneric</br><br />fara chiloti pe drum</br><br />fara chiloti poezii ioana</br><br />fara chiloti prin casa</br><br />fara chiloti un roman sentimental</br><br />fara chiloti xhamster</br><br />fara chiloti xhamster com</br><br />fara chilotoi la mare</br><br />fara cilota</br><br />fara kiloti</br><br />fara lenjerie</br><br />fara lenjerie in public</br><br />fara singuratate</br><br />farachiloti ioana</br><br />farachiloti poeme</br><br />farachilotzi poeme</br><br />farmece cu pizda</br><br />fata care a ramas in sanii goi la bal 2004</br><br />fata cu puta crapata</br><br />fata de la scoala care arata pizda</br><br />fata fara pizda</br><br />fata si baietul se futa</br><br />félix-jacques moulin</br><br />feme cu penis fute un barbat</br><br />femei an chiloti cu pizda unflata</br><br />femei bune cu chiloti antre buzele pizdi</br><br />femei care arunca din pizda cu sperma</br><br />femei care belesc lindicu</br><br />femei care dorm cu chiloti</br><br />femei care iau muiei</br><br />femei care siarata lingicul pizdi</br><br />femei care stau cracite dar fara chiloti</br><br />femei ce ati arata pizda prin chiloti</br><br />femei cu 2 pizde</br><br />femei cu chiloti an buzele pizdi</br><br />femei cu chiloti jos</br><br />femei cu ciloti albi pe ele futute</br><br />femei cu ciloti in pizda</br><br />femei cu floci</br><br />femei cu lindic</br><br />femei cu lindicu iesit in pizda</br><br />femei cu lindicu mare</br><br />femei cu lindicul scos</br><br />femei cu lingicul mare</br><br />femei cu pizda fara chiloti</br><br />femei cu pizdele crapate si mari</br><br />femei cu popicul in pizda</br><br />femei cu pula in chiloti</br><br />femei cu pula pe chiloti</br><br />femei cu sperma in buzele pizdii</br><br />femei fara chilot</br><br />femei fara chilot si cu degetu in pizda</br><br />femei fara chilotei</br><br />femei fara chiloti</br><br />femei fără chiloţi</br><br />femei fara chiloti 2011</br><br />femei fara chiloti cu pizde</br><br />femei fara chiloti in spatiul public</br><br />femei fara chiloti la petreceri</br><br />femei fara chiloti pe ele la care li se vad pizda</br><br />femei fara chiloti pe ele se fute</br><br />femei fara chiloti pe strada</br><br />femei fara chiloti pe strada poze</br><br />femei fara floci</br><br />femei fara lindic</br><br />femei fara pizda</br><br />femei fute cu chiloti</br><br />femei futute prin chiloti</br><br />femei futute si cacate an gura</br><br />femei in chiloti</br><br />femei in chiloti bagati in pizda</br><br />femei in lenjerie la pula</br><br />femei pe strada fara chiloti</br><br />femei pizd la chiloti</br><br />femei pt futut de cur</br><br />femei torturate</br><br />femei torturate futute</br><br />femei torturate si futute</br><br />femei torturate video</br><br />femei video care isi arata lindicul</br><br />femei.torturate</br><br />femeia cu chiloti-n pizda</br><br />femeia cu lindicul ca pula</br><br />femeia fara pizda</br><br />femeia fără pizdă</br><br />femeie bine fututa</br><br />femeie cu chiloti in pizda</br><br />femeie fara pizda</br><br />femeie fara un picir se fute</br><br />femeie futută bine de un câine</br><br />femeie ne fututa video</br><br />femeie se caca in chiloti</br><br />femeie video cum se scurge sperma din pizda</br><br />femeii fara chiloti pe strada</br><br />femeile cu buzele pizdii mari</br><br />femeitorturate</br><br />femmeletale blog</br><br />fenei frumoase in chiloti ce arata pizda</br><br />fete care dorm fara chiloti</br><br />fete care fac striptis fara chiloti</br><br />fete care isi arata buzele pizdi</br><br />fete care nu are chiloti pe ele</br><br />fete care raman fara chiloti in public</br><br />fete care siarata pasarica video</br><br />fete care siarata pizda in puplic</br><br />fete care stau fara chiloti la scoala</br><br />fete ce li se vad buzele pizdi prin pantaloni</br><br />fete cu chiloti an buze</br><br />fete cu chiloti an pizda</br><br />fete cu chiloti in pasarica</br><br />fete cu chiloti in pizda</br><br />fete cu chilotii in pasarica</br><br />fete cu chilotii in pizda</br><br />fete cu pizda in chiloti</br><br />fete de 12 ani fără chiloţi</br><br />fete de la tara in chiloti</br><br />fete de liceu fara chilori</br><br />fete fara chilotei</br><br />fete fara chiloti</br><br />fete fara chiloti care asi beleste pizda</br><br />fete fara chiloti in scoala</br><br />fete fara chiloti inpublic</br><br />fete fara chiloti la scoala</br><br />fete fara chiloti pe ele</br><br />fete fara chiloti xhamster</br><br />fete fera ghiloti</br><br />fete frecate la pasarica</br><br />fete futa ce oase</br><br />fete hara chiloti</br><br />fete in oras fara chiloti</br><br />fete la birou fara chiloti pe ele</br><br />fete mari fara chiloti pe pizda</br><br />fete ude la pizda cu chilotii fleasca</br><br />fetele de la miezul noptii</br><br />fetele fara lindicurii</br><br />fetita in chilotei alti se freaca bine</br><br />fetite fare cilotei in direct</br><br />floarea dunea</br><br />floci</br><br />floci cu sperma</br><br />floci cur</br><br />floci la cur</br><br />floci la cur pictures</br><br />floci la lindic</br><br />floci la pizdă</br><br />floci lalindic</br><br />floci lindic</br><br />floci lindic pizde mari</br><br />floci lindic=pizda</br><br />floci matasosi</br><br />floci pe langa chilot</br><br />floci pe lindic</br><br />floci pizda si lindic</br><br />floci pule</br><br />floci si lindic</br><br />flocii la coaie</br><br />flocii lungi</br><br />flocul pizdei</br><br />forme cuibare</br><br />foto buzele pizdei</br><br />foto cu fete cu chiloti an pizda</br><br />foto fara chilotei in public</br><br />foto femei cracite lindicu</br><br />foto la pizde si lindic</br><br />foto lindic</br><br />foto lindicul la femeie</br><br />foto pizdă belită</br><br />foto pizde</br><br />foto pizde cracite</br><br />fotografi cu fete ce li se vad lindicu</br><br />fotomodele fara chiloti</br><br />frane pe chiloti</br><br />franz von bayros</br><br />franz von bayros fara chiloti</br><br />freaca lindicul</br><br />freci lindicul</br><br />frustrarile si imprecatiile</br><br />fuck</br><br />fuck tense</br><br />furou si chiloti futai</br><br />futai</br><br />futai an flori si tepi</br><br />futai balos</br><br />futai ca la carte buzele pizdii fute bine</br><br />futai cu bostan</br><br />futai cu chiloti pe ele</br><br />futai cu femei fara chiloti</br><br />futai cu gemete</br><br />futai cu gemete românesti</br><br />futai cu mama in gura</br><br />futai cu neveste altora</br><br />futai cu neveste nascute</br><br />futai cu pizda cu un lindic mare</br><br />futai cu pula in chiloti</br><br />futai cu pula in lindic</br><br />futai cu sila</br><br />futai cu striptis</br><br />futai dib scolile rus</br><br />futai domnesc</br><br />futai fara perdea</br><br />futai in avion</br><br />futai in buza pizdei</br><br />futai in cartier titan</br><br />futai in furou si chiloti</br><br />futai in gavana</br><br />futai in lindic</br><br />futai în pizdă cu pulă mare.ro</br><br />futai in pizda si lindic</br><br />futai in romaneste</br><br />futai in sutien si furou</br><br />futai intre genunchi</br><br />futai la buca</br><br />futai la buca goala</br><br />futai la lindic</br><br />futai lachiloti</br><br />futai nebun cu sperma pe buci</br><br />futai pe langa chilotei video hd</br><br />futai pe romaneste</br><br />futai-an-apa</br><br />futaifloci</br><br />futaiuri buca la buca</br><br />futaiuri ciobanesti</br><br />futaiuri clasice pe spate [ea] cu gemete</br><br />futaiuri cu femei torturate</br><br />futaiuri cu fete in chiloti albi futute capra</br><br />futaiuri cu gemete</br><br />futaiuri cu ioana popescu</br><br />futaiuri cu lindicul mare</br><br />futaiuri cu neveste cu ochelari</br><br />futaiuri cu pula electrica</br><br />futaiuri cu romancute</br><br />futaiuri cu sperma in furou si chiloti</br><br />futaiuri cu vorbe dulci</br><br />futaiuri monstruoase</br><br />futaiuri.fara.chiloti</br><br />fute</br><br />fute bine ro</br><br />fute chilotii in vine</br><br />fute ma</br><br />fute ma baiete</br><br />fute ma in gura</br><br />fute ma in gura ce bine ma futi</br><br />fute ma ro</br><br />fute ma video</br><br />fute mas</br><br />fute nevasta geme</br><br />fute-ma</br><br />fute-mă</br><br />fute-ma acum</br><br />fute-mă acum</br><br />fute-ma acuma</br><br />fute-ma avi</br><br />fute-ma baiete</br><br />fute-ma bine</br><br />fute-ma bine in pizda</br><br />fute-ma bine.ro</br><br />fute-ma blog</br><br />fute-ma blogspot</br><br />fute-ma cu limba</br><br />fute-ma fato</br><br />fute-ma hai fute-ma</br><br />fute-ma in floci</br><br />fute-ma in pizda</br><br />fute-ma mama</br><br />fute-ma nebunule video</br><br />fute-ma romaneste</br><br />fute-ma tata</br><br />fute-ma tati</br><br />fute-ma tu</br><br />fute-ma video</br><br />fute-ma video cheat</br><br />fute-ma,fute-ma...</br><br />fute-ma.ro</br><br />fute-mas</br><br />futema acum</br><br />futema acuma aici</br><br />futema aici</br><br />futema an lindic</br><br />futema baiete</br><br />futema bine</br><br />futema bine in pizda</br><br />futema hai mihai</br><br />futema in cur</br><br />futema in pizda</br><br />futema la servici</br><br />futema lingema video</br><br />futema mama</br><br />futema pe internet</br><br />futema pe romaneste</br><br />futema romaneste</br><br />futema tata</br><br />futema tu video</br><br />futema video</br><br />futemabine</br><br />futemas</br><br />futeme ion</br><br />futemi lindicul</br><br />futut de vis</br><br />futut intre buzele pizdei</br><br />fututa cu pofta</br><br />fututa cu rautate</br><br />fututa cu sperma ion pizda</br><br />fututa cu tot cu chiloti</br><br />fututa de un caine ciobanesc in pizda</br><br />fututa in buze</br><br />fututa in buzele pizdi</br><br />fututa in tramvai -you toube</br><br />fututa intre buzele pizdei</br><br />fututa la serviciu</br><br />fututa pe ritmu muzici</br><br />fututa pe romaneste</br><br />fututa pe una fara chiloti in public</br><br />fututa prin gaura de la chilot</br><br />fututa romaneste</br><br />futute bine in lindic si in pizda</br><br />futute in cur gemete</br><br />futute lindic</br><br />&nbsp;</br><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1346587074825142495?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-85178196590394429712012-01-13T10:25:00.007+02:002012-01-13T12:51:22.860+02:00mi-aş dori să descriu cea mai simplă emoţie<br />fericire sau tristeţe<br />dar nu cum o fac ceilalţi<br />cu stropi de ploaie sau de soare<br /><br />mi-aş dori să descriu lumina<br />care se naşte în mine<br />dar ştiu că nu seamănă<br />cu nici o stea<br />pentru că nu e la fel de strălucitoare<br />la fel de pură<br />şi e nesigură<br /><br />mi-aş dori să descriu curajul<br />fără să trag după mine un leu prăfuit<br />dar şi neliniștea<br />fără a vărsa un pahar plin<br /><br />altfel spus<br />aş da toate metaforele<br />în schimbul unui cuvânt<br />scos din pieptul meu ca o coastă<br />un singur cuvânt<br />dinăuntrul marginilor<br />pielii mele<br /><br />se pare însă că nu e posibil<br /><br />şi doar ca să spun „iubesc”<br />alerg ca nebunul<br />umplându-mi palmele cu păsări<br />iar tandreţea mea<br />care nu-i făcută din apă în cele din urmă<br />îi cere apei o faţă<br />iar furia<br />care nu e foc<br />ia de la el<br />o limbă ascuțită<br /><br />e-atât de confuz<br />e-atât de confuz<br />în mine<br />ce domnul cu părul alb<br />a separat o dată pentru totdeauna<br />şi-a spus<br />acesta e subiectul<br />şi acesta e obiectul<br /><br />adormim<br />cu o mână sub cap<br />şi cu cealaltă într-o grămadă de planete<br /><br />picioarele ne abandonează<br />şi gustă pământul<br />cu rădăcini mici<br />pe care de dimineaţă<br />le smulgem cu durere<br /><br />(Zbigniew Herbert, <span style="font-style:italic;">mi-aș dori să descriu</span>)<br /><br />I would like to describe the simplest emotion<br />joy or sadness<br />but not as others do<br />reaching for shafts of rain or sun<br /><br />I would like to describe a light<br />which is being born in me<br />but I know it does not resemble<br />any star<br />for it is not so bright<br />not so pure<br />and is uncertain<br /><br />I would like to describe courage<br />without dragging behind me a dusty lion<br />and also anxiety<br />without shaking a glass full of water<br /><br />to put it another way<br />I would give all metaphors<br />in return for one word<br />drawn out of my breast like a rib<br />for one word<br />contained within the boundaries<br />of my skin<br /><br />but apparently this is not possible<br /><br />and just to say - I love<br />I run around like mad<br />picking up handfuls of birds<br />and my tenderness<br />which after all is not made of water<br />asks the water for a face<br />and anger<br />different from fire<br />borrows from it<br />a loquacious tongue<br /><br />so is blurred<br />so is blurred<br />in me<br />what white-haired gentlemen<br />separated once and for all<br />and said <br />this is the subject<br />and this is the object<br /><br />we fall asleep<br />with one hand under our head<br />and with the other in a mound of planets<br /><br />our feet abandon us<br />and taste the earth<br />with their tiny roots<br />which next morning<br />we tear out painfully<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8517819659039442971?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-41668502673560300532012-01-12T23:16:00.001+02:002012-01-12T23:16:57.603+02:00<div style="line-height:70%;;"><br />dan sociu pavor nocturn</br><br />dar cum sada libi an pizda la femei</br><br />de ce am puta crapata</br><br />de ce femeile se freaca pe lindic</br><br />de ce imi intra chilotii in pizda</br><br />de ce nu sta penisul in chiloti</br><br />de ce pizda are mustati</br><br />de futut romaneste</br><br />de iesit sambata seara</br><br />deget in chiloti</br><br />degete.de.picioarecu.futaiuri</br><br />degetica in pizda cu sperma</br><br />descantece pentru chiloti</br><br />desene cu vanatoare</br><br />despre culoarea pizdei</br><br />dimitrie stelaru poet</br><br />dispunerea paginilor revistei</br><br />doamna fara chiloti</br><br />doar lindic de femeie</br><br />domnesti ilfov pizde</br><br />dracu 'români în chilot fierbinte</br><br />dragostea in evul mediu</br><br />dunea fara chiloti poezie</br><br />e iau un curechi şi un ţucurechi de urechi</br><br />e vad chilotii pe sub birou</br><br />ejaculae precoce</br><br />eminescu cu chiloti</br><br />eminescu poeziapornografica</br><br />engleza lindic mare gauri</br><br />era numai sperma pe lindic</br><br />erotizare</br><br />eugen frunza poezia omul</br><br />expir</br><br /> </br><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4166850267356030053?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-33032355076707441042012-01-11T23:12:00.005+02:002012-01-11T23:18:08.654+02:00<div style="line-height:70%;;"><br />``razi ca pizda la chilotii noi``</br><br />"culoarea pizdei"</br><br />"dilăr pentru o zi"</br><br />"fuck tense"</br><br />"herg benet"</br><br />"ileana busuioc"</br><br />"magnoliile prind culoare"</br><br />"pizda mea"</br><br />@fara chiloti</br><br />2 pizde 3 chiloti</br><br />31 noiembrie</br><br />a baga milogul in traista</br><br />a cazut cu pula in pizda video</br><br />a lua muie</br><br />a nu fi totul pierdut</br><br />africance fara chiloti</br><br />agrafe in pizda</br><br />agrafe pentru lindic</br><br />ah ma fute video</br><br />aho</br><br />aho aho</br><br />ai cad chiloti video</br><br />ai tata futema ca nui mama acasa</br><br />alain frecasse</br><br />albeata la pizda</br><br />albeata lindic</br><br />albeata pe chiloti</br><br />albume fete fara chiloti</br><br />alina luca</br><br />alinturi ale pizdii</br><br />alinturi la pizda</br><br />alinturi pentru gemete</br><br />alinturi pentru pizda</br><br />alinturi perverse</br><br />alinturi pt pula</br><br />almudena grandes -varstele lui lulu tradusa</br><br />alungire lindic</br><br />am futut pe mama</br><br />am iesit sambata seara</br><br />am lindic lung tpu</br><br />am lindicul mic</br><br />am o rana la pizda si misa umflat ce sa fac</br><br />am pizda de futut</br><br />am visat sange pe chiloti</br><br />amantul fute bine</br><br />amantul fute mai bine</br><br />amantul ma fute mai bine</br><br />amatoare in chiloti</br><br />amazoane nud</br><br />anal shunga</br><br />anatomia lindicului</br><br />anatomia pizdei</br><br />anatomia pizdi</br><br />anatomia pizdii</br><br />anatomia pizdii interioare</br><br />anatonie pizdi</br><br />andrea balan</br><br />andrei dosa premiul mihai eminescu</br><br />andreidinax</br><br />ani ciuta se fute</br><br />animatoare fara chilotei</br><br />anonymous camera galbena</br><br />are chiloti inchisi la pizda</br><br />aripi suculente</br><br />aroma pizdii</br><br />artiste fara chiloti</br><br />aruncarea cu pizda</br><br />aruncarea spermei din pizda</br><br />as fute o pizda cu doua lindicuri</br><br />asa tata futema</br><br />aschie muia</br><br />aseptic</br><br />așteptare</br><br />atena cu eligie</br><br />aventuri cu pizde fara chiloti</br><br />babe cu lindic motat</br><br />baga mielul la caldura in english</br><br />baga milogul</br><br />bagamio futema video</br><br />balta de voma</br><br />barbati care fac laba an public</br><br />barbati care stiu sa futa</br><br />belirea lindicului</br><br />ben ungar</br><br />blitz fara chiloti</br><br />blog fara chiloti</br><br />blog m-a futut</br><br />blog scorcfield</br><br />blogspot futi</br><br />blogul lui fara chiloti</br><br />blonda domnesti ilfov</br><br />bomfaier</br><br />branza albeata pe penis</br><br />broboane de pe coaie</br><br />bu-hu hu la luna suie pe gutuie sa mi-l suie</br><br />buca de cur</br><br />buca de futut</br><br />buca in chiloti</br><br />bucfest 2 3 iulie 2011</br><br />buci de cur cu pula</br><br />bukowski sunca pe paine</br><br />bulane pizde buci futai</br><br />bulion mircea horia simionescu</br><br />bunaciuni fara chiloti</br><br />buza pizdi</br><br />buze de la pizda</br><br />buze de pizda</br><br />buze de pizda cu sperma</br><br />buze de pizde mari</br><br />buze pizde prin chilotei</br><br />buzele pizdei</br><br />buzele pizdei prin chiloti</br><br />buzele pizdi</br><br />buzele pizdi prin chiloti</br><br />buzele pizdii</br><br />buzele pizdii alungite</br><br />buzele pizdii tale</br><br />buzele pizdii video</br><br />cacat cu floci</br><br />cacat de visezi</br><br />căcat în vis</br><br />cacat la cur</br><br />cacat limbi</br><br />cacat pe pizda</br><br />cacat vis</br><br />calimara cu pana</br><br />calimara pana</br><br />calimara si pana</br><br />camera obscura futai acasa</br><br />campul+magnetic+zero</br><br />cand visezi chiloti cu cacat</br><br />care este lingicul la femeie</br><br />caria pe molarul 3.8</br><br />case frumos vopsite</br><br />cat are o femeie lindicul?</br><br />cat rezista o femeie ne fututa</br><br />cat rezista o femeie sa se futa</br><br />cat se poate fute o femeie continuu?</br><br />cat suporta o femeie sa fie fututa</br><br />cat+sta+o+femeie+nefututa</br><br />cate grame are o pula</br><br />cate grame are sperma</br><br />cate grame de sperma are un coi</br><br />catren</br><br />catrene despre chiloti</br><br />caut poze cu lindic</br><br />ce e stilul smuls?</br><br />ce este ala galben de pe chiloti</br><br />ce este albeata care iese din pizda</br><br />ce este albeata de pe chiloti</br><br />ce este lindicul</br><br />ce este punctul triplu</br><br />ce este punctul triplu al apei</br><br />ce ii cacatul in vis</br><br />ce inseamna albeata la pasarica</br><br />ce inseamna cacat in vis</br><br />ce inseamna cacatul in vis</br><br />ce inseamna cand te visezi fara chiloti</br><br />ce inseamna chiloti de copil cu rahat?</br><br />ce inseamna dunea</br><br />ce inseamna lindic</br><br />ce inseamna lindice>??</br><br />ce inseamna numele dunea?</br><br />ce inseamna stilul smuls</br><br />ce se spune despre lindic</br><br />ce semnifica cacatul vis</br><br />cea mai frumoasa pizda cu floci</br><br />cea mai grozava pizda</br><br />cea mai mari chiloti stanga</br><br />cea mai urata pizda cu lindicu mare poze</br><br />cei mai perversi chilotei</br><br />cei mai perversi chiloti</br><br />ceva de futut in alba iulia</br><br />chilot impletit la pula</br><br />chilot taiat an pizda</br><br />chilotei cu fermoar la pasarica</br><br />chilotei fara pizda</br><br />chiloti cu buze</br><br />chiloti cu frana</br><br />chiloti cu pula in interior</br><br />chiloti cu pula pe dinauntru</br><br />chiloti cu pula pentru femei</br><br />chiloti cu puta pentru femei</br><br />chiloti cu trompa</br><br />chiloti cu volum</br><br />chiloti ermetici</br><br />chiloti fara</br><br />chiloti in televiziune</br><br />chiloti in tramvai</br><br />chiloti in vis</br><br />chiloti luna</br><br />chiloti neon</br><br />chiloti pe net</br><br />chiloti pu</br><br />chiloti relax</br><br />chiloti sau fara</br><br />chiloti si fara chiloti la birou</br><br />chiloti steaua</br><br />chipurile ioana dunea</br><br />ciloti</br><br />cimpoaca blog lipsa de alcool</br><br />cine e yistamate</br><br />cine stie fute</br><br />cit costa obucata de stiplex pentru tavan</br><br />citatul de luni</br><br />claudiu komartin</br><br />clei de pizda orgasmica</br><br />coaie curate poze</br><br />coaiele face sperma toata viata</br><br />cocaina pe lindic</br><br />cocos prost nu stie sa futa</br><br />coin pula</br><br />combinezon</br><br />como amarar um homem com sesperma</br><br />constantin liculescu blog</br><br />corina bernic zmeu</br><br />cracite belite</br><br />cristina ilie "cristina ilie"</br><br />cristina nemerovschi</br><br />cu arata o pizda neatinsa</br><br />cu dovlecelu in pizda</br><br />cu plete la pizda</br><br />cum arata doua coaie</br><br />cum arata femeia nefututa</br><br />cum arata o coaie</br><br />cum arata o fata fututa</br><br />cum arata o pizda</br><br />cum arata o pizda cu poza</br><br />cum arata o pizda de aproape</br><br />cum arata o pizda de femeie</br><br />cum arata o pizda fututa recent.ro</br><br />cum arată o pizdă între picoare</br><br />cum arata o pula in chiloti</br><br />cum arata pisda la o femeie nefututa de 2 luni</br><br />cum arata pizda la femeie</br><br />cum arata puta la femeie</br><br />cum cad flocii de la pizda</br><br />cum e bine sa ai pula in chiloti?</br><br />cum m-a futut tata in cur si mama</br><br />cum ma fute mama</br><br />cum ma futut tati</br><br />cum merge culesul la salcam 2011</br><br />cum sa futi femeia sambata seara</br><br />cum sa iti ti penisul in chiloti</br><br />cum scapi de culoarea pizdei</br><br />cum se face tocanita de floci</br><br />cum se futa baietul cu fata</br><br />cum se fute text</br><br />cum se inbraca femeile fara chiloti</br><br />cum se poarta pula in chiloti</br><br />cum se rasadeste prazul</br><br />cum sta penisul in chiloti?</br><br />cupidon vesel violeaza macaci</br><br />cupidon violat de macaci</br><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3303235507670744104?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-49639938677812009712012-01-10T15:18:00.006+02:002012-01-10T16:16:46.975+02:00<div><strong>Crista Bilciu</strong> (1978) a câștigat concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor ediția 2011 în urma căruia a publicat la Cartea Românescă volumul de debut, Poema desnuda. Horia Gârbea spunea pe coperta a 4-a a cărții: "Cînd am citit fragmente din textele Cristei Bilciu și-am aflat că participă la concurs, am și văzut-o cîștigătoare. Originalitatea ei este uimitoare, dar cel mai mult m-a impresionat lipsa artificiilor pretiozitatilor, «fitelor» poetice sau dimpotriva anti-poetice cu care majoritatea debutantilor isi fardeaza discursul. Naturaletea versurilor cucereste si cred ca este dintre cele care pot trece de la publicul curent al poeziei spre «cititorul obisnuit», atit de greu de vinat. Crista Bilciu afirma transant:«literatura te face curva». Ce sa-i faci? Asa cum stiti, cei care scriu isi asuma si riscuri...”</div><div>"Al lu' Cincistele este un mare critic literar,/ este literalmente mare/ are 3 metri înălțime/ si deci e cu capul în nori/ de fum de țigări fine, de contrabandă/ (deși picioarele îi sunt pe pământ)./ Din cauza înălțimii lui,/ Colegii de redacție și de breaslă/ au fost nevoiți să-i construiască un turn."</div><div><br /></div><div><strong>Andrei Dosa</strong> (1985) a debutat în octombrie 2011 la editura Tracus Arte cu volumul "Când va veni ceea ce este desăvârșit" volum pentru care a primit premiul "Iustin Panța". Pe coperta a 4-a a volumului nu sunt referințe critice pentru că, după cum afirmă poetul, "poezia mea mă recomandă cel mai bine".</div><div>" de cănd mă știu/ adorm în timp ce mama/ frământă aluatul/ până se face un obraz rotund de copil/ amestecă mâncarea pusă pe foc/ cuțitul râcâie coaja cruditătilor/ cru cru cru/ luminează/ galben portocaliu si alb/ lumina asta intră pe sub/ ușa camerei mele însoțită/ de vocile teatrului radiofonic// și daca toate astea n-au contat/ atâta timp/ acum au puterea unui preinfarct// când va muri/ voi da radioul la maxim/ voi cumpăra un robot de bucătarie/ și îl voi lăsa să meargă in gol/ să nu se audă până afară/ cum eu in cameră"</div><div><br /></div><div><strong>Matei Hutopila</strong> (1987) a câștigat concursul de debut organizat de către Casa de editură Max Blecher și Editura Herg Benet. Despre volumul "copci" Claudiu Komartin spune pe coperta a 4-a: "Hutopilă enervează și emoționează, uimește și înoiește, ca orice poet valoros, fără să pună la bătaie nimic altceva în afară de talentul si energia lui formidabilă"</div><div>"glodul de sub tălpile tale goale/ glodul vâscos cu firicele aurii dintre/ degețelele tale albe și reci după ploaie/ lasă urme pe scoarța zarzărului/ sâmburii merg în buzunar sa fie sparți aldată/ zarzăre verzi cu oranj și pistrui și acre/ mâncărimea plăcută a picurusului pe față// glodul din vale de casa ca un majun cu urmele tălpilor tale miniaturale/ și soarele lămâi de după- masă"</div><div><br /></div><div><strong>Medeea Iancu</strong> a debutat în 2007 cu " Jurnalul meu de lesbiană" la editura Lumen. In 2011 i-a apărut al doilea volum la Editura Brumar "Divina tragedie". Despre carte Al. Cistelecan, membru al juriului, spunea pe coperta a 4-a: "Divina tragedia nu este un simplu debut; ba nici măcar nici un debut excepţional: e un eveniment"</div><div>„dumnezei căzuţi, dumnezei puturoşi, dumnezei proviciali/ dumnezei atletici în costume de mişcare înghiţînd flăcări/ dumnezei cu chip de clovn speriind copiii dumnezeilor/ dumnezei instalatori reparînd conductele cerului/ dumnezei cu teama de întuneric/ dumnezei mulţi şi surzi cu decoraţii pe piept/ dumnezei cu coroane de staniol pe cap dumnezei reparînd alţi dumnezei/ dumnezei graşi dumnezei slabi dumnezei rahitivi/ dumnezei claustrofobi/ dumnezei birocraţi numărînd dumnezeii cerurilor/ dumnezei cu iepuraşi sub mînecă dumnezei fără nicun dumnezeu; viaţa aceasta: dumnezeii noştri plini de alţi dumnezei, mai mici”</div><div><br /></div><div><strong>Vlad Ioan Taușance</strong> (1979) a debutat în 2011 cu volumul "legende urbane" la editura Herg Benet. Pe coperta a 4-a Răzvan Țupa obeserva: Diferitele moduri de destrămare interioară găsesc în vocea din acest volum o bază capabilă să le developeze. Şi developarea continuă până la imaginea recurentă a cuvintelor rupte, a scenelor fluide, a absenţelor care apar aici ca fondatoare ale identităţii poetice: "în noaptea asta e linişte/ şi nimeni nu mă priveşte în ochi/ şi nimeni nu smuceşte la dans/ şi nimeni nu îmi vede blugii/ şi nimeni nu ştie cum mă cheamă/ şi nimeni nu mă cheamă/ în noaptea asta sunt eu"</div><div><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4963993867781200971?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-73977233443147781752012-01-09T20:50:00.004+02:002012-01-09T21:36:56.214+02:00strâng fac curat dezinfectez<div>deschid ferestrele</div><div>în unghi drept</div><div>știu</div><div>pe de rost praful petele de grasime urmele</div><div>pașilor tăi funigeii</div><div>pânzele de paianjen în care mâinile se înnoadă</div><div>și strâng</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7397723344314778175?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-60528415889132390362012-01-09T00:01:00.000+02:002012-01-09T11:04:19.655+02:00<blockquote>am încercat să reproduc cu mâinile plus gel de duș<div>cum e când sunt în tine</div><div><br /></div><div>puful plopilor se oprește în aer</div><div>mă apuc de păr și râd</div><div><br /></div><div>îți împing mâinile așa cum împingi un leagăn</div><div>îmi împingi mâinile așa cum împingi un leagăn</div><div><br /></div><div>aș coborî dar mă tot dai peste cap</div><div>@ @ @ @ @ @ @ @ @</div></blockquote><div></div><div><br /></div><div>Andrei Dosa,<i> @</i> în <i>Când va veni ceea ce este desăvârșit</i>, Ed. Tracus Arte, 2011</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6052841588913239036?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-62374216514423548932012-01-08T09:47:00.003+02:002012-01-08T12:19:31.485+02:00Personajul preferat al scrierilor cu subiect istoric este ilegalistul. Dacă acesta a mai apucat să treacă şi prin experienţa Doftanei, cu atât mai bine. Mihai Novicov, unul dintre cei mai înverşunaţi ideologi ai realismului socialist, scrie şi proză cu iz autobiografic. Sunt însemnări atât din perioada unei studenţii marcate de adunări conspirative, de împărţit manifeste, arestări, în care nici prieteniile cele mai trainice, nici iubirile nu sunt ferite de patosul comunist, ca în <i>Din anii studenţiei</i>, cât şi ale unui jurnal de închisoare, ca în <i>Povestiri despre Doftana</i>. E lupta „din afară” şi lupta „dinăuntru”. <div><div>Surprinzător este <i>Cuvântul înainte</i> al autorului din <i>Povestiri despre Doftana</i>, în care el nu caută să şteargă frontierele ficţiunii. Dimpotrivă, trasează clar graniţele între ceea ce Gérard Genette numeşte prin <i>povestire factuală</i> şi <i>povestire ficţională</i>, poziţionându-se în cea de-a doua zonă: „Povestirile cuprinse în acest volum s-au născut din dorinţa de a contribui la educaţia comunistă a tineretului de azi, prin a-i împărtăşi măcar în mică parte, experienţa de luptă a comuniştilor în anii teorii burghezo-moşiereşti. Cu toate că izvorăsc din unele fapte autentice, trăite, schiţele şi nuvelele pe care le înfăţişez cititorilor nu pot constitui documente istorice fiind simple încercări literare. De aceea rog pe tovarăşii care au stat la Doftana, chiar dacă vor găsi în cartea mea asemănări cu oameni adevăraţi şi întâmplări petrecute, să nu facă nici un fel de apropiere. Cu excepţia datelor istorice cele mai generale, faptele descrise trebuiesc socotite ca produse ale imaginaţiei." Prin acest avertisment autorul caută să obţină însă efectul invers. Cititorul va fi convins că întâmplările sunt „veritabile” şi că în ciuda faptului că autorul inventează un amănunt sau „aranjează” o intrigă, dincolo de aceasta se află „adevărul”. Necăutând în mod serios creditul cititorilor, lăsând chiar din acest <i>Cuvânt înainte</i> urme ale caracterului simulat, autorul intenţionează pe parcursul întregului text să se excludă din câmpul ficţional – „Este un pact cu bună ştiinţă contradictoriu, propriu autoficţiunii («Eu, autorul, o să vă povestesc o întâmplare al cărui erou sunt eu, dar care nu mi s-a întâmplat niciodată»)". Această dezangajare garantează veracitatea textului. Relaţia e socotită a fi <i>Autor</i> = Narator pentru cititorul credul, cel pe care mizează basmele cu ilegalişti, şi <i>Autor</i> ≠ <i>Narator</i> pentru autorul necinstit şi pentru cititorul perspicace.</div></div><div><div>Personajul principal al textului este Doftana. Prea puţin contează cei care îl populează, pentru că autorul nu intenţionează să individualizeze personajele. Locul însuşi predispune la „luptă”, la un întreg ritual al conceperii, memorării şi repetării lozincilor. Este un spaţiu de iniţiere în tainele doctrinei comuniste, o Academie în care ilegaliştii se ocupă de literatura sovietică, limba rusă, ştiinţă, adică de tot ceea ce trebuie să ştie un destoinic luptător: „Atunci, în acea primă zi de la Doftana, aflasem eu de multe opere ale scriitorilor sovietici pe care aveam să le citesc abia mult mai târziu. S-au povestit câteva nuvele ale Verei Iuber, printre care şi vestita întâmplare cu omul din muzeu, prima parte din «Aşa s-a călit oţelul» de Ostrovski, filmul «Drumul vieţii» şi multe altele.” Ilegalistul apare ca un adevărat spirit renascentist, prototip al omului nou, un luptător devenit savant, care impresionează prin setea sa de cunoaştere: „Îndată ce s-a instalat a şi început să mă bombardeze cu tot felul de întrebări: dacă se făceau revoluţii pe timpul sclavagismului şi în feudalism? Care ţară e cea mai bogată în petrol şi cărbune? Ce populaţie are Uniunea Sovietică? Cum s-a născut viaţa pe pământ? Câte planete are sistemul solar? şi câte altele. Eu explicam ce puteam şi cum puteam. Nu o dată am rămas treji până seara târziu, încleştaţi amândoi de gratiile ferestrelor.” Este comunistul creat după modelul exaltant al lui Lenin din <i>Literatură şi revoluţie</i>, noul geniu: „Omul de rând va atinge nivelul unui Aristotel, unui Goethe, unui Marx. Şi, deasupra acestor înălţimi, noi culmi se vor ridica”. Există chiar un curriculum pe care „doftaniştii” îl respectă cu sfinţenie, care cuprinde elemente de economie politică şi de materialism istoric, cunoştinţe despre Uniunea Sovietică şi prelucrarea materialelor partidului. Au loc chiar sesiuni de referate şi dezbateri: „Avusese loc tocmai, în viaţa noastră, un eveniment destul de important. S-a predicat al treilea referat din ciclul «Strategia şi tactica». Cursul acesta, început de prin mai, ne-a fost deosebit de drag. Cu toţii ştiam – deşi nimănui nu i s-a confirmat acest lucru în mod «oficial» – că predarea se face după «Bazele leninismului» de Stalin." Este o dovadă de altruism, de sacrificiu de sine care prin cuvântul unui ilegalist, Vasile Preda, animă tânăra generaţie, ce va păstra banii pentru biblioteca utemeului. Aceasta este morala cărţii, pe care autorul o avusese în vedere chiar din <i>Cuvântul înainte</i>. Planul didactic nu e absorbit în fapte ca în basme, devenind intolerabil prin intervenţiile discursive. <i>Povestiri despre Doftana </i>este o carte de pură propagandă, în care nuanţele lipsesc, în care personajele nu apucă să capete consistenţă pentru că toate seamănă între ele. E o carte despre strigăte, lozinci şi avertismente: „În strigătele acestea trebuie să punem tot sufletul, aşa cum îşi pun comuniştii sufletul în tot ce fac. Cine nu face aşa, cine strigă mai slab, de mântuială, să ferească doamne, se mai culcă în pat în timp ce alţii strigă, că, de, se va auzi şi fără el, acela e nu laş, care pune piedică tovarăşului său de luptă. Aşa că să ştiţi, tovarăşi, strigătele să fie strigăte…”</div><div>Apar şi indici ai povestirii factuale: Ilie Pintilie, Gheorghiu-Dej, fapt care unui cititor avizat nu poate decât să-i pară îndoielnic. Căci nimic nu-l împiedică pe un autor care foloseşte în mod deliberat personaje cu trăsături onomastice cu notorietate să povestească o întâmplare vădit ficţională: „Cu câtă mândrie pronunţam cuvântul «doftanist»! Cu câtă mândrie ne pregăteam să-l ducem mai departe în lume! În fiecare din noi erau parcă săpate cuvintele lui Gheorghiu-Dej: «Băgaţi de seamă, băieţi, când o să ne împrăştiem odată şi odată prin lume, să purtăm cu cinste steagul Doftanei, steagul Madridului nostru românesc. Nici unul să nu dea de ruşine cuvântul doftanist. Să ştie fiecare că acolo unde vine un doftanist, trebuie să pătrundă o dată cu el hotărârea, curajul, devotamentul neprecupeţit pentru cauza clasei muncitoare». Ne părea deci straniu şi oarecum dureros că am putea să nu mai fim «doftanişti». Iată de ce fiecare se gândea cu oarecare nedumerire şi strângere de inimă la viitorul apropiat. A părăsi Doftana însemna să-ţi părăseşti casa, şi nu o simplă casă, ci un cămin în care mulţi dintre noi ne-am născut pentru a doua oară.” „Doftaniştii” sunt construiţi după modelul apostolilor, mesageri ai cuvântului sfânt, iar Doftana este văzută ca un chronotop (M. Bahtin) în care timpul şi spaţiul se sacralizează. Novicov intenţionează să consacre demnitatea simbolică a acestui teritoriu. Este ceea e critica anglo-saxonă numeşte în mod curent prin sintagma „Mythic Kingdom” în legătură cu ţinutul Yoknapatawpha imaginat de Faulkner. Chiar dacă are un corespondent topografic real, Doftana capătă o dimensiune utopică. Autorul doreşte să convingă prin sentimentalisme greţoase că părăsirea Doftanei nu e văzută ca victorie, ci dimpotrivă, ca supremă înstrăinare, ca tragic al conştiinţei trăirii în timp, ca expulzare din „uterul” ocrotitor al închisorii: „Doftana, sau mai precis familia deţinuţilor politici de la Doftana a devenit pentru majoritatea celor dintre noi o mamă grijulie şi bună, atentă la creşterea şi educaţia copilului, pregătită oricând să-l ajute în momente de slăbiciune, învăluindu-l necontenit în căldura supravegherii sale. Copii ai Doftanei, simţeam cu o claritate uneori dureroasă că departe de ea nu vom putea să nu ne simţim oarecum orfani.”</div></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6237421651442354893?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-27256959325917214412012-01-05T23:29:00.003+02:002012-01-06T09:38:00.827+02:00la o adică ar fi bună o pantă<div>și până jos</div><div>nimic nu trece nu rămâne nimic</div><div>cum se adâncesc ochii-n orbite</div><div>cu viteza îndepărtării</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2725695932591721441?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-81201005304570803252012-01-04T17:02:00.004+02:002012-01-04T18:16:55.480+02:00<div><strong>Ovidiu Genaru</strong> (1934). a debutat în "Luceafărul" în 1964, iar în volum cu "Un șir de zile" (1966). despre poet Alex. Ștefănescu spunea: " Când citim o carte de versuri de Ovidiu Genaru, avem senzaţia că ne aflăm în spatele unui pictor care tocmai transferă pe pânză, cu ajutorul pensulei şi culorilor, peisajul din faţa noastră. Vedem, încântaţi, cum un drum de ţară, prăfos, pe care trece un banal car cu boi, se eternizează şi capătă o semnificaţie artistică. "</div><div>"Marea aruncă la ţărm manuscrise pierdute,/ àcele reci ale spaimei de apă./ O, crab bătrân, soare care nimiceşti şi învii totul,/ o, lucru de mână al mării! Moartea lucrează lacom./ Ne vom întoarce la var şi nisip oricum s-ar petrece/ viaţa cea de toate zilele./ Oul explodează în palmă şi cântăreţul scrie pe năluci./ Moliciuni perforate de rouă!/ înnoptăm într-o scoică; părul tău,/ draga mea, îmi luminează cina săracă." (Marea)</div><div><br /></div><div><strong>Ion Mircea</strong> (1947). a debutat cu volumul "Istm" (1971). Mircea Cărtărescu îl plasa în compania Angelei Marinescu, a lui Daniel Turcea și a lui Virgil Mazilescu în zona poetică în care persistă mari teme ale modernității, observând în textele sale "o latură ludică, mai puțin încrâncenată"</div><div>„Sunt croitorul mării/ cine dar cine-i cunoaşte măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă şi arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentaţiei şi o ridic de subsuori/ şi măsurând-o cu braţele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroaşcă pe mâini şi pe faţă// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat şi festiv al fiinţei.” (Haute couture)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><strong>Nicolae Prelipceanu</strong> (1942). a debutat în 1966 cu volumul "Turnul înclinat". "Nicolae Prelipceanu se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximităţii, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreţ i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impre­sia unui "realism" asumat." (Gheorghe Grigurcu)</div><div>"deşteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai aşteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinşi/ tac şi se tem se ascund unii după alţii/ totuşi cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloşi/ cu toţii s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ ştiţi/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ şi măturoiul chiar şterge această iluzie/ şi ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăţi// stăm, de o parte şi privim totul/ cu îngăduinţă/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deşteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veşnic somn uşor" (deşteaptă-te rămîne)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><strong>Doina Uricariu</strong> (1950). a debutat cu volumul "Vindecările" (1976).</div><div>"Numărătoarea s-a terminat/ Cinci degete de la o mână, cinci degete de la/ mâna cealaltă,/ Coastele ţin în coşul lor de calciu gălbui// făptura nu prea înaltă./ Deasupra lor, ca două toarte mai cresc/ din amfora cărnii, sânii cu vinişoare albastre sub/ piele,/ pe care îi mângâi de parcă ai învăţa un meşteşug/ de la împletitorul de nuiele,// de la cel ce suflă în băşica de sticlă/ boltiri şi muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie/ de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă/ cea din urmă căzută gutuie." (Numărătoarea)</div><div><br /></div><div><br /></div><div><strong>Vasile Vlad</strong> (1941). a debutat cu volumul "Pedepsele" (1968). "Puse cap la cap, poemele lui Vasile Vlad alcătuiesc și ele un fel de discurs pe cont propriu, un soliloc ai spune dezordonat, dacă nu te-ai grăbi să nu vezi că este organizat totuși de persistența unei stări care alege din realitate doar formele și semnle deznădejdii" (Eugen Negrici)</div><div>"versurile lui Vasile Vlad bruschează, mai degrabă, printr-o dramatică, dureroasă neputință de asumare a oricărui protocol, a oricărei convenții, a oricărui cod." ( Mircea Iorgulescu)</div><div>"Nu stă nimeni la umbra stejarului iarna,/ orb fiind nu-ți mai ștergi oglinda/ Știi să strigi: Am să mor, am să râd, nu cer nimănui să mă crează/ Urâți-mă. Slăbite-s împletiturile cărnii,/ Inima slabă ca un cal cu piedică la picioare/ Să nu mai zic odată că/ toți vorbim omenește și fiecare-și vorbește omenasca sa? Să zic de prapurii imediatului în/ tot ce-i culminant?/ și, mereu mai sprintenă ca niciodată?/ Moartea-evantai" (Cântecul III)</div><div><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8120100530457080325?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-68513141532730954772012-01-02T00:01:00.001+02:002012-01-02T11:01:26.233+02:00<blockquote>când o să intru în pădure, o să-mi scot tricoul<div>o să-l agăț de bicicletă. o să trec pe sub fâșiile de </div><div>soare dintre copaci, seara o să privesc în oglindă cum</div><div>s-a prăbușit ziua. o să se termine și vara și soarele o</div><div>să fie din ce in ce mai slab,</div><div>până când o să-mi dispară de tot de pe piele.</div></blockquote><div></div><div>( Dan Sociu, <i>Pavor nocturn</i>, Cartea Românescă, 2011)</div><div> </div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6851314153273095477?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-15426774800190661362011-12-31T11:48:00.000+02:002011-12-31T11:49:20.188+02:00<a href="http://fdl.ro/wp-content/uploads/2011/12/litreid.jpg"><img class="size-medium wp-image-20543" title="Literatura reideologizării" src="http://fdl.ro/wp-content/uploads/2011/12/litreid-211x300.jpg" alt="Literatura reideologizării" width="211" height="300" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1542677480019066136?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-13602596602219229532011-12-31T10:41:00.002+02:002011-12-31T11:02:06.236+02:00<div>Modalităţile expresivităţii lirice prezente în „noua sinteză a simplităţii” sunt enumerările, repetiţiile, refrenul ori „intercalarea ostentativă a prozaismului”, „ingenuitatea caligrafică” sau „un anume dialog simulat”. Un alt argument pe care Baconsky îl foloseşte în favoarea tezei sale este realismul, debusolant pentru cei care în urmă cu 5 ani îl auziseră atât de radical disociindu-se de el. E cu un totul alt tip de realism acum, care trimite la ceea ce generaţia ’80 va numi prin „efect de sinceritate”, recuzită „hiperrealistă”, biografism. „Acum realismul, austeritatea lui sunt opuse exceselor metaforice, «barocului exagerant» al căutărilor din epoca interbelică”. Liricii metaforice, Baconsky îi preferă o lirică a colajului, a sincerităţii, a „banalului”, a individualului. Interesantă pentru vizionarismul proiectului lui Baconsky ni se pare o privire în oglindă a două definiţii ale metaforei. Prima îi aparţine poetului: „Cred că, în structura versurilor, metafora îşi va rezerva altă funcţie, disimulându-şi fizionomia specifică în fluxul emotiv pe un temei contrapunctic şi devenind un element al ritmului interior, în sensul de organizare a mutaţiilor sufleteşti pe care le presupune creaţia”. Cea de-a doua, unei scriitoare din generaţia ’80, Simona Popescu: „Metafora va fi mai mult o comparaţie, o imagine simbol, aşa cum imaginile cinematografice selectează ansambluri, structurându-le într-un mod sau altul în funcţie de sensurile vizate în reprezentări concrete, sau aşa cum în pictura de astăzi imaginea (tabloul) reprezintă un obiect real care prin contextualizări diverse trimite la tot felul de sensuri simbolice globale”. Ipoteza lui Baconsky în legătură cu schimbarea la faţă a metaforei devine actuală în postmodernism, iar Baconsky, deşi nu e inclus printre cei de la care se revendică generaţia ’80, este în acest text un anticipator al poeziei tranzitive. Comentând poezia lui Robert Frost, Baconsky impune implicit un nou tip de lirism, demetaforizat, orientează privirea poeţilor şi a cititorilor spre alte zone, foarte puţin frecventate (poezia americană): „Realismul e desăvârşit, fără inflexiuni mistice sau excese metaforice – adeseori frizând platitudinea faptului oarecare (…). E ceva din adevărata înfăţişare modernă a poeziei care izvorăşte dintr-o nouă atitudine realistă, investind cuvintele cu firescul lor, pentru ca, în schimb, să capete greutate specifică tonului general, lirismul direct, copleşitor”.</div><div><div>Temerară este şi lectura lui Mircea Ivănescu din poezia generaţiei beat, publicată în <i>Steaua</i> în vol. 6 din 1961. Iniţial tonul autorului este rezervat: „Poate ar fi util să se încerce o analiză mai atentă a aşa numitei «Beat generation», aceasta nu din cauza valorii estetice, în nici un caz deosebite, nici a noutăţii, ci pentru semnificaţia de document social a operelor scrise de autorii «beat» al acestei manifestări ilustrând o stare de spirit”. Noutatea est mult prea mare şi numai menţionarea numelor lui Allen Ginsberg sau Gregory Corso e o victorie. Mircea Ivănescu profită de ideologia lor anticapitalistă, filorusă, pretext pentru a deschide apetitul şi pentru trăsăturile de tehnică literară: aspectul epic, „aglutinarea şi torsionarea imaginilor din realitate”. Sunt poeţi care mult mai târziu vor fi asumaţi ca modele de către generaţia ’80, poeţi care vor avea să influenţeze decisiv mişcările hippie, flower-power. Este o opţiune ignorată de tinerii poeţi români care debutează la noi în anii ’60, caracterul subiectiv, antimodernist, oral părându-li-se prematur acestora. Finalul articolului lui Mircea Ivănescu este şocant prin curajul diagnosticului: „În ce are ea mai valoros, lirica aceasta se integrează în valabila poezie americană”. Extrem de vizionar în teorie, Baconsky nu reușește acelaşi lucru în poezie. În următorul volum, <i>Imn către zorii de zi</i> (1962), se întrevede un poet patetic, care nu înnoadă legătura cu un trecut imemorial ca în <i>Fluxul memoriei</i>, ci care dimpotrivă, caută să uite, să se rupă total: „Şi-am uitat de măruntele griji, de trecutul meu/ Care seamănă câteodată cu iarba şi umblă mereu căutându-mă,/ Şi-am uitat de orgoliu şi de toate paraginile/ Unde-ncercam să ivesc uneori armonii.”(Meditaţie în întuneric).</div></div><div><br /></div><div><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1360259660221922953?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-26919545182672507042011-12-29T21:14:00.009+02:002011-12-31T10:41:22.876+02:00E inutil, nu am mâncat nici ieri,<br />însă diavolul da,<br />picioare de porc, țări, viitorul<br />i-au îndestulat marile pântece-<br /><br />nu luna, nu soarele,<br />ci a mea scârnă luminează,<br />un sigiliu pe moartea-mi în cocină!<br />Și ei se zbenguie-n cântece...<br /><br />(Attila József, <span style="font-style:italic;">Medalion</span><span>, 1929</span><span>)</span><br /><br /><br />It’s useless, I didn’t eat yesterday either,<br />the devil ate instead,<br />pigs’ feet, countries, the future.<br />And he filled up his belly—<br /><br />instead of the moons, the suns,<br />it’s my own wild turds that shine,<br />the seals on my pigsty death!<br />They’re frolicking and making music...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2691954518267250704?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-68228696474167684712011-12-28T19:53:00.005+02:002012-01-06T09:39:00.823+02:00nu reușești<br />să te ascunzi ar fi la îndemână<br />sunt crăpături formate în jurul ușii<br />pe acolo nimic nu trece nimic nu rămâne<br />frigul se coalizează<br />corpul îndură apropierea<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6822869647416768471?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-47448421834898866212011-12-24T11:15:00.003+02:002011-12-24T11:21:35.714+02:00“cu praful șters, cu căzile aproape spălate<br />(cu căzile spălate pe jumătate)<br />cu unghiile tăiate și nasurile frumos desfundate<br />întâmpinăm anul nou<br />- cu volane la mâneci (la gât se numește jabou?)<br />ăăă așadar – Moș Crăciun<br />mi-a adus un șampon, un deodorant, un săpun<br />o apă de colonie, ba nu, un after Denim!<br />și ce-o să se-ntâmple după ce o să fim<br />a) treziți din somn, sculați de la masă, scoși de sub masă, trimiși afară cu un șut în spate<br />b) gata? cu toate”<br /><br />(Sorin Gherguț, <span style="font-style:italic;">lacuri piscine căzi<span style="font-style:italic;"></span></span> în <span style="font-style:italic;">Orice</span>, Pandora M, 2011)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4744842183489886621?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-74523261288396761262011-12-19T00:01:00.001+02:002011-12-21T09:53:33.212+02:00<blockquote>Bunicul a trecut în camera cu televizor ca o stafie.<br />Dați-mi voie să vă repet că acestea sunt amintiri exacte, pentru care bag mâna-n foc.<br />M-am așezat pe scaunul care s-a transformat în băncuță de parc. Gembird se dădea în leagăn, iar în urma ei era furtună. Cerul era negru și gri și verde. Vântul era greu ca de catifea înecăcioasă, iar eu eram acolo fumând țigări Marlboro.<br />M-am îndrăgostit de ea instantaneu. Am servit-o cu o țigara și până la filtru am cerut-o în căsătorie. Nunta a avut loc imediat, și pe la jumătatea sticlei de vin spumant eram undeva pe malul mării, în luna de miere, făcând dragoste și hrănindu-ne cu scoici.<br />- Unde suntem? o întreb<br />- Cum? Nu recunoști benzinăria aceea?<br />- Nu.<br />- Suntem în Rai, prostuțule!<br />Și tot așa.</blockquote><br />Cosmin Cârciova, <span style="font-style:italic;">Voia</span>, Casa de Editură Max Blecher, 2011<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7452326128839676126?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-70856446458144651542011-12-16T09:26:00.004+02:002011-12-18T14:21:54.067+02:00S-a observat faptul că există în toate textele ce compun volumul un ritm alert, că versurile se succed cu viteză, că poetul se află într-o cursă neliniştită. Mai mult, s-a descoperit în spatele acestui ritm de fugă „un poet hăituit, terorizat, urmărit de simboluri de tinichea”. Cel mai bine se vede această cursă epuizantă în <span style="font-style:italic;">Doar aşa să alergi!</span>. Poetul este un globe-trotter obligat să accelereze. Este un ritm infernal, iar misiunea noului poet este de a lega trecutul de prezent: „Ţinând de mână pe cei din faţă, pe cei dinapoi,/ o punte să legi între oameni/ spre înălţimi.”(<span style="font-style:italic;">Doar aşa să alergi!</span>) În această fugă infernală, versurile capătă ritm şi îl anunță pe Nichita Stănescu din <span style="font-style:italic;">Tocirea</span>: „Aleargă/ până când vei toci/ pingeaua subţire a vieţii,/ până ce-ţi vei toci picioarele, trupul-/ până la glezne, până la genunchi, până la brâu,/ până la inimă, până la frunte – ea/ nu se va toci niciodată!” (<span style="font-style:italic;">Doar aşa să alergi!</span>). Finalul textului este surprinzător. Poetul altoieşte în mod ironic versuri din <span style="font-style:italic;">Sorcova</span>, refolosind asemenea postmodernilor fantezist şi ludic vechile materiale. Mircea Cărtărescu vede, datorită acestei disponibilităţi a poetului de-a recicla, de a ironiza convenţiile, în Geo Dumitrescu un „pre-postmodern”: „…mai departe, mai departe, în oameni,/ necontenit,/ ca o undă uşoară, ca un ecou, colindând,/ ca un fir de trandafir,/ tare ca piatra,/ iute a săgeata…” (<span style="font-style:italic;">Doar aşa să alergi!</span>). În acelaşi registru parodic se păstrează Geo Dumitrescu şi în <span style="font-style:italic;">Problema spinoasă a nopţilor</span> în care este deconstruită o şedinţă de lucru al cărei subiect este găsirea de soluţii pentru dilatarea nopţilor: „Avem nevoie de nopţi adânci, încăpătoare,/ duble, dacă se poate, de nopţi mari, frumoase,/ ca mintea românului de pe urmă.” (<span style="font-style:italic;">Problema spinoasă a nopţilor</span>). Nu vedem niciunde tonul grav maiakovskian pe care Nicolae Manolescu îl zărea ieşind la suprafaţă în această poezie, ci distanţarea poetului de locuri comune, de rebuturile versificatorilor din anii ’50. <br />Nu acelaşi lucru se poate spune despre ultimul text, <span style="font-style:italic;">Omul va fi om</span>, în care poetul redevine militant, iar textul didactic. Geo Dumitrescu, „trecut prin marile porţi maiakovskiene”, prin romantice „şcoli de cadre”, scrie un poem invadat de roşu: „Şi umblau prin noi, furnicând,/ seminţele nemuritoare/ ale marelui anotimp roşu…/ Zburau uşor, tulburat peste paginile/ cărţuliei cu scoarţe roşii…/ Afară,/ un pelerin cu togă roşie/ azvârlea manifeste roşii de aramă pe străzi.” (<span style="font-style:italic;">Omul va fi om</span>). Poezia sa devine o muletă pe care o flutură dezinvolt prin faţa cititorilor.<br />Am lăsat pentru final <span style="font-style:italic;">Câinele de lângă pod</span>, singurul poem recuperabil integral, considerat şi poezia-efigie a lui Geo Dumitrescu. Poetul nu se mai raportează la actualitate, iar „busola sa nu mai arată prezentul”, aşa cum observa Paul Georgescu într-o formulare memorabilă, ci preferă subînţelesul parabolic. Lirismul apare tocmai din situaţia aparent banală, din consemnarea la cald a evenimentului, din transcrierea parcă nefiltrată, autentică a trăirii. I se dă prioritate unei întâmplări mărunte, obţinându-se o acută priză la real. „Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit,/ căci, desigur, acestea nu sun lucruri/ pe care să le poţi citi în privirea unui câine,/ când, deodată,/ zării în ochii lui limpezi, strălucitori,/ chipul meu, oglindit,/ chipul meu, care seamănă atât de bine/ cu o veche coajă de pâine neagră,/ fruntea mea, plină de dungi,/ ca apinzătoarea unei cutii de chibrituri/ în care n-au mai rămas prea multe beţe…” (<span style="font-style:italic;">Câinele de lângă pod</span>). Din această cantonare în derizoriu, din prozaizarea discursului poetic şi coborârea poeziei în „real” apar cele mai bune versuri ale lui Geo Dumitrescu. Poetul renunţă la constructori, la electricieni şefi, la rachete şi uzine, pentru câinele Degringo şi o bicicletă. <br /><span style="font-style:italic;">Soarele calm<span style="font-style:italic;"></span></span>, <span style="font-style:italic;">Oameni şi flăcări</span> şi <span style="font-style:italic;">Aventuri lirice</span> sunt cărţi în care, ca într-un proces de fagocitoză, cele câteva poezii ce rezistă, cum este <span style="font-style:italic;">Câinele de lângă pod</span>, caută să elimine rebuturile textuale.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7085644645814465154?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-21909447261553951902011-12-03T12:59:00.002+02:002011-12-03T13:09:11.415+02:00Desovietizarea presupune o serie de măsuri menite să şteargă din me­moria colectivă urmele vasalităţii. Astfel limba rusă, obligatorie în toate şcolile, devine una din limbile la alegere printr-o „circulară” internă trimisă de Ministerul Învăţământului. Liceul de fete Zoia Kosmodemianskaia devine Liceul Central. Institutul Maxim Gorki, înfiinţat în 1948, cu scopul de a şcoli profesori de limba şi literatura rusă se transformă în Facultatea de slavistică în cadrul Institutului de limbi străine. Muzeul româno-rus este închis, în clădirea acestuia deschizându-se Muzeul literaturii române. Editura Cartea Rusă devine Editura pentru Literatură Universală, iar librăria cu acelaşi nume este închisă sub pretextul aplicării unui plan de sistematizare a spaţiului. Desovietizarea spaţiului public implică şi demolarea statuii lui Stalin din Bucureşti şi schimbarea numelor de străzi şi oraşe cu rezonanţă sovietică: Bulevardul Jdanov devine Bulevardul Primăverii, „Oraşul Stalin” e redenumit Braşov.<br />Prin această operaţie de eliminare a unor denumiri, elita locală îşi pro­pune să consfinţească ruptura de Moscova, ce nu e nici pe departe atât de profundă pe cât se urmărea să pară. E mai curând un eşantion de gândire primitivă ce se doreşte a fi impusă şi maselor. „Incapabil să distingă în mod clar între cuvinte şi lucruri, sălbatecul îşi imaginează de regulă că legătura între nume şi persoana sau lucrul desemnat de acesta nu este o asociere simplă şi arbitrară, ci o legătură reală şi substanţială ce-i uneşte pe cei doi” (J. G. Frazer). Tratând cuvintele drept lucruri, se doreşte o ştergere cu buretele a unei realităţi. Acelaşi fapt, intrinsec naşterii statului propagandistic, se petrecuse în etapa „stalinizării” şi „sovietizării”, când echipa comunistă pare frământată de idei iraţionale, de natură mistică: „O regulă veche a magiei spune că evocarea invocă revelaţii, adică rostirea numelui convoacă spiritul, demonul, divinitatea”. Reapariţia neaşteptată sau reînvierea anumitor nume (Blaga, Barbu, Emil Cioran, Mateiu Caragiale) era văzută ca o ameninţare ce putea fisura construcţia monolitică a sistemului.<br />Începând 1961-1962 și numele lui Stalin devine din ce în ce mai puţin frecventat, chiar dacă Dej se dovedeşte unul dintre discipolii cei mai fideli, practicând, în termenii lui Ghiţă Ionescu, un „stalinism nostalgic”. Trecerea sub tăcere a unui nume sau înlocuirea sa printr-un necronim este o obişnuinţă a regimului, din 1965 numele lui Hruşciov dispărând din circulaţie.<br />Schimbarea perspectivei asupra Uniunii Sovietice, tonul mai reţinut, este o realitate nelipsită de ambiguităţi. Lipsa de consecvenţă şi profunzime a autorităţilor locale se observă şi din faptul că în ciuda măsurilor antisovietice ce indică o răcire a relaţiilor cu Moscova, se menţine „colaborarea româno-sovietică în problemele de securitate sau de informaţii”.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2190944726155395190?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-30075169304501731102011-11-28T00:01:00.001+02:002011-11-29T08:42:45.863+02:00<blockquote>Am scos fotografia unei mai vechi preferate, pe care o chema Marcella, și am plecat împreună în Egipt, unde am făcut dragoste pe o galeră pe care vâsleau sclavi, purtându-ne de-a lungul Nilului. I-am băut vin din sandale și lapte din sâni, apoi le-am cerut sclavilor să vâslească spre mal și am hrănit-o cu inimioare de colibri, asezonate cu lapte de porumbel, îndulcit cu miere. Când visul s-a destrămat, m-am simțit ca dracu'. Îmi venea să-mi ard pumni în față, să mă autoflagelez până la inconștiență. Voiam să mă tai. Să-mi trosnesc oasele. Am rupt în bucăți poza Marcellei și m-am descotorosit de ea, după care m-am dus la dulăpiorul de medicamente și am scos o lamă de bărbierit.</blockquote><br />John Fante,<span style="font-style:italic;"> Drumul spre Los Angeles</span>, traducere de Gabriel H. Decuble, Humanitas, 2007<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3007516930450173110?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-90415370114308643202011-11-25T16:51:00.002+02:002011-11-25T16:57:21.232+02:00decupez omuleți de hârtie<br />în semiobscuritate<br />margini netede<br />mișcarea pe care o imprimi<br />prin schimb de roluri <br />aș putea fi oricare<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-9041537011430864320?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-91649462652130004702011-11-24T10:43:00.003+02:002011-11-24T10:50:23.690+02:00Comunismul românesc îi ia pe mulţi dintre „lupii tineri” ai anilor ’45-’48 pe nepregătite. E vorba de suprarealişti şi de scriitorii grupaţi în jurul revistei <span style="font-style:italic;">Albatros<span style="font-style:italic;"></span></span>. Dacă o parte dintre suprarealişti (Virgil Teodorescu, Gellu Naum) decid să scrie în stilul epocii, Ion Caraion, Dimitrie Stelaru şi Geo Dumitrescu aleg să stea deoparte pentru o perioadă, redebutând în anii ’60, nu fără inevitabilele concesii făcute puterii. Toţi par să se ghideze după următorul principiu enunţat de Tzvetan Todorov: „nu sunt nedemn şi supus decât într-un anumit segment al existenţei mele, în celelalte, pe care le consider esenţiale, rămân o persoană respectabilă”. Ceea ce îi diferenţiază de „tribunii îmbujoraţi” este că, spre deosebire de aceştia care merg pe un unic tip de discurs, cel oficial, „abulicii calificaţi” aleg duplicitatea şi simularea. Gellu Naum va reuşi să revină abia după 20 de ani, în 1969, prin volumul <span style="font-style:italic;">Athanor</span>, la procedeele suprarealiste, în timp ce Dimitrie Stelaru şi Geo Dumitrescu reuşesc să fenteze sistemul, astfel încât să nu fie nevoiți să facă iremediabile compromisuri. Ei preferă eticheta de „generaţie pierdută” îngroşării primilor rânduri ale versificatorilor pe temă dată. Atât în cazul lui Gellu Naum, cât şi în cel al lui Dimitrie Stelaru sau Geo Dumitrescu, encomionul ocazional nu ajunge să inflameze şi restul operei. „Duplicitatea – sau multiplicitatea – presupune o autonomizare a rolurilor sociale asumate de aceeaşi persoană care, în funcţie de împrejurări şi interese, putea accesa – de exemplu – atât encomionul ocazional, cât şi literatura neangajată sau discursul esopic, «subversiv», lăsând contestarea pentru mârâielile din spaţiul privat”. Exersarea discursului hegemonic prin volumele pe care le publică, <span style="font-style:italic;">Poeme despre tinereţea noastră<span style="font-style:italic;"></span></span> sau <span style="font-style:italic;">Soarele calm</span>, dar şi crearea unor discursuri alternative, care nu pot fi însă publicate şi rămân în sertar în aşteptarea unor timpuri mai bune (ciclul <span style="font-style:italic;">Heraclit</span> datat 1958, dar publicat abia în 1969), sunt strategiile la care recurge Gellu Naum. Tributul plătit de el în anii ’50 noii puteri comuniste este procedeul cunoscut sub numele de <span style="font-style:italic;">ketman<span style="font-style:italic;"></span></span> (Czesław Miłosz): „pozezi în credincios ilustrator al noilor dogme fără să internalizezi cu adevărat valorile impuse forţat”.<br />Heteroglosia, ieşirea din imperiul discursiv al puterii, este observabilă atât la Dimitrie Stelaru în <span style="font-style:italic;">Oameni şi flăcări</span>, cât şi la Geo Dumitrescu în <span style="font-style:italic;">Aventuri lirice</span>. Alegând tăcerea şi rolul de observator al carnavalului anilor ’50, cei ce redebutează în anii ’60 (Şt. Augustin Doinaş, Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru) au avantajul de a-şi calibra textele, de a-şi doza atent conformismul. Se menţin şi la Stelaru şi la Geo Dumitrescu poemele de inspiraţie civică, dar o parte din ele capătă notă personală. Acest răgaz le permite o decantare a trăirilor, o selecţie riguroasă a textelor, refuzată celor ce publică pe bandă rulantă. Este, aşa cum notează şi Nicolae Manolescu, „un lung proces de sedimentări trebuitor poeziei spre a deveni din ocazională profund lirică”.<br />Chiar şi atunci când îşi iau rolul în serios scriind despre „cuvinte de aur” (Gellu Naum) sau despre colectivizare: „Aicea lângă Argeş, în Spăteni/ Ogoarele au altă faţă:/ Le-am dat, ca-n uniune, noua viaţă,/ Vreo şaptezeci familii de săteni.”(Virgil Teodorescu), foştii suprarealişti nu par în ochii criticilor credibili. Poeziile lor nu sunt suficient de golite de simboluri, nu au transparenţa care să facă dintr-un text un instrument de manipulare. Crohmălniceanu sesizează cele două registre pe care le folosesc, lipsa lor de consecvenţă: „Vagul, obscurul, nebulosul poeziei decadente îngăduie unor poeţi să pozeze în soldaţi, dar să iasă din rânduri, să se declare prezenţi, dar să absenteze, să vorbească de socialism, dar să plutească undeva, departe, deasupra lui. (…) Virgil Teodorescu, propunându-şi să glorifice modul în care lumea redobândeşte întreaga ei frumuseţe într-o adevărată pădure de simboluri ceţoase”.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-9164946265213000470?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-63114754202112692872011-11-21T00:01:00.009+02:002011-11-21T08:44:37.631+02:00<blockquote>sînt un presonaj<br />de benzi desenate-<br />din gura mea<br />ies<br />bule<br />în care nu<br />scrie<br />nimic<blockquote></blockquote></blockquote><br />Dan Sociu, <span style="font-style:italic;">Cînd îți sug sfîrcurile <span style="font-style:italic;"></span></span>în <span style="font-style:italic;">Cîntece eXcesive</span>, Cartea Românescă, 2005<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6311475420211269287?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-67546269759651596922011-11-19T12:31:00.001+02:002011-11-19T12:34:14.517+02:00Radu Popescu îl plasa pe Eugen Frunză, alături de Mihai Beniuc şi Dan Deşliu, în categoria celor mai combativi şi militanţi poeţi: „Împreună cu Mihai Beniuc, mai marele său cu câţiva ani, şi cu Dan Deşliu, mai tânărul său tovarăş de începuturi, Eugen Frunză reprezintă o interesantă familie a liricii epocii noastre, familie care se caracterizează printr-o receptivitate deosebit de ascuţită la chemările luptei şi printr-un mod de a răspunde acestor chemări deosebit de prompt, direct şi viril”. Spre deosebire, însă, atât de Mihai Beniuc care reuşeşte să-şi diversifice temele, cât şi de Dan Deşliu ce, începând cu anii ’70, va ajunge chiar nu poet îndrăzneţ, o <span style="font-style:italic;">persona non grata</span> de care regimul se va lepăda, Eugen Frunză este pe deplin asimilat de primul deceniu comunist. Urmând moda începutului anilor ’60, prezentă şi la Veronica Porumbacu sau Nina Cassian, Eugen Frunză încearcă să se orienteze spre o poezie a evenimentului cotidian, a bucuriilor vieţii de zi cu zi. Însă cadenţele de marş sunt atât de bine deprinse, încât poeziile sună la fel de sacadat: „Îmi place frumosul cotidian…/ Cine nu-l ştie, acela să-nveţe:/ se naşte o nouă frumuseţe!/ Acesta-i frumosul cotidian.// Îmi place şi ritmul cotidian…/ Cine nu-l simte, acela să ştie:/ Se naşte o nouă euritmie!/ Acesta e ritmul cotidian.// Şi sensul îmi place, cotidian…/ În fiece cântec, în fiece faptă,/ se naşte veşnic o nouă treaptă!/ Acesta e sensul cotidian.”(<span style="font-style:italic;">Cotidiană</span>). El este depăşit de contextul literar căruia îi aparţine, continuând să versifice în ritmurile anilor ’50. Nici măcar trecerea timpului ca la Mihai Beniuc sau iubirea ca la Eugen Jebeleanu nu-l inspiră. Continuă să scrie numai despre „oamenii noi” şi despre „războiul noului timp”: „Aceasta-i bucuria mea dintâi:/ mândria de a spune simplu «OM»,/ turbine cu luceferi care plouă,/ ţăranul cu brevet de agronom,/ şi ochii grei de-o fericire nouă.”(<span style="font-style:italic;">Aceasta-i bucuria</span>). Poetul rămâne lozincard, „fidel unei poezii soldăţeşti, învăpăiate şi drastic la realităţile burgheze”. Nimic nu pare să-l convingă să renunţe la impulsurile propagandistice, nimic nu-l derutează: „Vine vârsta? Parcă, parcă…/ Dar ce focuri ard pe stânci!/ Oboseala de mă-ncearcă,/ ţin cadenţa şi pe brânci.”(<span style="font-style:italic;">În cadenţă<span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;"></span></span></span>)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6754626975965159692?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-6089134711635009382011-11-14T00:01:00.001+02:002011-11-15T12:05:56.204+02:00<blockquote>Am privit-o cum se ridică și se dezbracă și undeva departe într-un trecut pământesc mi-am amintit ca i-am mai văzut acel chip, acea obediență și teamă, și mi-am amintit de o cocioabă și de Sammy care îi spunea să se ducă să aducă niște lemne. A fost așa cum am știut că se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. S-a cuibărit în brațele mele și am râs văzându-i lacrimile,<br />Când totul s-a sfârșit, visul în care pluteam către stele ce explodau, și trupul meu s-a întors pentru a-mi gâzdui sângele în canalele sale prozaice, atunci s-a întors camera, camera cea murdară și sordidă, tavanul gol și fără sens și lumea pustiită și fără vlagă, și n-am simțit decât acelasi vechi sentiment de vină, delict și violare, păcatul distrugerii. M-am așezat lângă ea, care stătea întinsă pe canapea. M-am uitat la covor. Am văzut bucățile de sticlă ale veiozei sparte. Și, când m-am ridicat pentru a traversa încăperea, am simțit durerea, agonia acută a tălpilor mele, sfâșiate de propria mea greutate. Mă dureau cu o durere meritată. Aveam răni la picioare atunci când mi-am pus pantofii și am ieșit din acel apartament în noaptea uluitor de intens luminată.</blockquote><br />John Fante, <span style="font-style:italic;">Întreabă praful</span>, traducere de Vali Florescu, Humanitas, 2006<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-608913471163500938?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-33467520392936346742011-11-13T14:39:00.002+02:002011-11-13T14:42:19.410+02:00Situat ca şi Eugen Jebeleanu de către critică în descendenţă barbiană prin poeziile de debut este şi Cicerone Theodorescu. De la „imaginea criptică” şi „fraza eliptică” prezente în <span style="font-style:italic;">Cleştar</span> (1936), poetul eşuează în versificări sterile din care tot ce rămâne azi e umorul involuntar. Iată un catren despre muncitorii ex­ploataţi de capitalişti în care aerul proaspăt este substituit de mirosul înecăcios, dar binefăcător de păcură: „Fabrica exală larg miros cu fân,/ şi de păcuri, foarte bun pentru plămân./ Gongul – ora mesei – gata: pâine, brânză./ Se îndestulează nesătula rânză." Poetul simte în permanenţă povara păcatelor din tinereţe la care critica timpului nu ezită să se raporteze, reîmprospătându-i memoria: „Lipsit de lumina călăuzi­toare a socialismului, poetul atât de atent la marile valori umane, s-ar fi pierdut în nesfârşitele întinderi îngheţat ale ermetismului. Armura sa ermetică nu a rezistat însă clocotului vieţii sociale”. De aceea, din dorinţa de a face uitat „stigmatul” ermetismului, el se străduieşte să fie credibil. Versurile ies chinuite, forţate, căci la el nu se poate vorbi de o continuitate stilistică, ci ruptura este totală. Tabuul „poetului ermetizat” se transformă într-un clişeu în versurile din <span style="font-style:italic;">Oameni şi dragoste</span> (1958). În antologia din 1959 el nu mai păstrează decât două poezii din volumul de debut, însă referinţele la acea vârstă poetică repudiată sunt constante: „De boală tu mă-ntrebi anume!/ M-am vindecat… Nu vezi? Sunt viu./ O, toate bolile sunt glume…/ Eu sunt bolnav, dacă nu scriu…/ Ca-ntr-un hogeac fum de tutun e!/ Deschid ferestrele, târziu./ Trag două guri de aer bune –/ Şi, repede, mă-torc să scriu,/ de-aceste dragi fiinţe toate/ Şi despre viaţă, despre om,/ Care vor duce – neînfricate –/ La moarte, moartea din atom…”. Poetul se căieşte şi face din procesul conversiunii sale poetice o temă pe care o exploatează: „Te căutam cum un fluture vine/ Orb, năruit la lumina din geam,/ Dulce lumină! Şi tocmai pe tine –/ Orbul, eu nu te vedeam…/ Azi când te văd, vreau să ard codru,/ Fă-mi-l de flacără fiece ram,/ Flacără scumpă!…/ Mă prinde cu totul –/ Iartă-mă, orb ce eram.” (<span style="font-style:italic;">Izbăvire<span style="font-style:italic;"></span></span>)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3346752039293634674?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-59244264099956057302011-11-10T08:11:00.003+02:002011-11-10T08:35:15.088+02:00S-a observat în critica literară prezenţa unor direcţii ce domină poezia de început a lui Mihai Beniuc: tema socială, tema orgoliului poetic, tema iubirii şi tema timpului. Poetul nu renunţă la ele, deşi primele două devin dominante.<br /><br />G. Călinescu nota descendenţa poetului „înrudit cu O. Goga şi Aron Cotruş prin mesianism, spirit de revendicare socială şi aer ameninţător”, obser­vaţii preluate de întreaga critică literară românească. Poetul se visează proroc, aflat înaintea mulţimii, încrezător în puterea cuvântului, în forţa sa izbăvitoare:„Striviţi-mă cu roata-n Bălgrad,/ Fluierul Iancului mi-l puneţi în gură,/ Prin ţărmul vostru-nţepenit de ură/ Tot am să-mi tai cu cântecele vad!” (<span style="font-style:italic;">E slobod să mai cânt?<span style="font-style:italic;"></span></span>). Unui astfel de scriitor ipostaza de poet angajat, militant pe care i-o aduce Răsări­tul, aceea de „toboşar al timpurilor noi”, nu-i este străină. Deşi în viziunea lui Nicolae Manolescu poetul are „vocaţia poeziei politice pe care o cultivă cu în­drăzneală”, în anii ’50 ea pierde din profunzime: „până la simpla confecţie ocazională, din care a dispărut marea combustie interioară, iar versul s-a cuminţit, s-a plivit, a devenit previzibil”. Între intenţionalitatea autorului prezentă în vo­lumul de eseuri <span style="font-style:italic;">Poezia militantă</span> şi cea a textului aparent se produce o ruptură. În fapt versurile se golesc reducându-se la simple imprecaţii. Nevoia de a face mesa­jul cât mai percutant şi accesibil generează versuri groteşti: „Pe-aici a fost odată lume fină/ Călcau pe plaje labe de boieri/ Mureau în valuri trupuri de slănină/ Puţind a lene lubrice muieri”(<span style="font-style:italic;">Plaje</span>). Este o lume în descompunere, redusă la instinctualitatea animală. I se opune o­mul nou, cel pentru care scrie Beniuc, dorind să inducă ideea că „poezia patriotică este unul dintre cele mai dificile moduri de manifestare a artei cuvântului” şi conştient că „un lucru nu poate fi poezia patriotică: opera unui restrâns număr de «iniţiaţi». Poezia patriotică vorbeşte mulţimilor şi e ridicul să ne gândim că există idei mari, în stare să te mişte şi să te înalţe sufleteşte”. Vituperând, aneantizând trecutul, Beniuc se simte creator al omului nou, proteiform. „Iscoditorul cărui nume-i caut/ El, omul prometeic şi proteic,/ El, inginer, savant ori cosmonaut,/ Ieri asuprit în roşul său plebeic,/ Azi, Omul Nou, din care viitorul/ Grăieşte către-ai săi, către poporul/ Din care izvorăsc spre viaţă;/ Ori poate mie-mi spune: Şi tu-nvaţă/ De la popor să cânţi mai răspicat./ Ce-i dacă eşti bătrân?”(<span style="font-style:italic;">De ziua mea<span style="font-style:italic;"></span></span>). El mimează chiar umilinţa, nevoia deprinderii energiei poetice de la vitalitatea ma­selor. Nu poetul este cel care inspiră masele, dinamizându-le, ci el este cel care-şi dobândeşte „elanul creator” de la mulţime. Cu toate acestea, eforturile lui Beniuc sunt considerate insuficiente, critica cerându-i poetului o implicare şi mai profun­dă şi o reflectare şi mai fidelă a prezentului: „Şi totuşi, lui Mihai Beniuc, noi citi­torii îi cerem să exprime într-o şi mai mare măsură sentimentele omului nou faţă de faptele mari ale vremii noastre”. Paul Georgescu îşi construieşte abil discur­sul critic. El mângâie orgoliul poetului, plasându-l în topul poeţilor din „generaţia de tranziţie" (”Dintre poeţii ridicaţi între cele două războaie, nici unul nu a dat, la noi, un vers mai plin de problematica prezentului ca Mihai Beniuc”), pentru ca două paragrafe mai jos să-şi permită câteva sugestii în numele „cititorilor setoşi de poezie”. Observaţiile sale sunt juste, dincolo de pojghiţa de clişee ale limbii de lemn. El sesizează faptul că trecerea lui Beniuc la poezia agitatorică este una fi­rească, neforţată, dar în egală măsură că orgoliul eului poetic, al situării acestuia în centru îl face mai puţin sensibil la realităţile imediate. „Din pori, revoluţia-mi scapără./ Iar dragostea-̦n mine e magmă,/ E rocă fierbinte, e flacără,/ Cu iadul de-o tagmă!”(<span style="font-style:italic;">Îmi caut cuvântul</span>).<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-5924426409995605730?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-70904243893954946572011-10-31T00:01:00.000+02:002011-11-03T15:12:33.696+02:00<blockquote>- Este foarte creativ, a spus doamna Fretag și a început să-mi citească eseul.<br />Cuvintele îmi sunau bine. Toți ascultau. Cuvintele mele umpleau încăperea, de la o tablă la cealaltă, loveau tavanul și ricoșau, acopereau pantofii doamnei Fretag și se adunau grămadă pe podea. Unele dintre cele mai drăguțe fete din clasă au început să-mi arunce ocheade. Toți băieții duri erau ofticați. Eseurile lor nu meritau nici un căcat. Îmi sorbeam cuvintele ca un om însetat. Am început chiar să le cred. L-am văzut pe Juan stând acolo de parcă l-aș fi pocnit în față. Mi-am întins picioarele și m-am lăsat pe spate. S-a terminat prea repede.<br />- Pe această notă distinsă, a spus doamna Fretag, declar ora încheiată. Puteți pleca...<br />Toți s-au ridicat și au inceput să-și strângă lucrurile.<br />- Nu și tu, Henry, a zis doamna Fretag.<br />Am rămas în banca mea si doamna Fretag a stat în picioare, uitându-se la mine.<br />Apoi m-a întrebat:<br />- Henry, ai fost acolo?<br />Am încercat să mă gândesc la un răspuns. N-am reușit. Am spus:<br />- Nu, n-am fost.<br />A zâmbit.<br />- Asta face totul cu atât mai remarcabil.<br />- Da, doamnă...<br />Poți să pleci, Henry.<br />M-am ridicat și am ieșit. Mi-am început drumul către casă. Deci așa, asta își doreau: minciuni. Minciuni frumoase. De asta aveau nevoie. Oamenii erau fraieri. Avea să-mi fie ușor.</blockquote><br />Charles Bukowski, <span style="font-style:italic;">Șuncă pe pâine</span>, traducere de Cristina Ilie, Polirom, 2011<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7090424389395494657?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-64470136603716403052011-10-30T08:57:00.002+02:002011-10-30T09:17:36.809+02:00Autocenzura apare şi în jurnalul Ninei Cassian, atentă la fiecare cuvânt, călită mai ales prin cronicile la volumul din ’52: „Mi-e frică de fiecare cuvânt pe care-l scriu, notam deci în urmă cu 25 de ani (1953, n.n.). Autocenzura care funcţionează şi astăzi este desigur o consecinţă a cenzurii din afară devenită reflex”. Acuzaţiile care plutesc prin aer, cosmopolitism, formalism, negativism, apolitism, lipsă de spirit critica la adresa duşmanului revoluţiei, conduc la eliminarea oricărei selecţii tematice şi stilistice şi la preluarea automată a celor gata livrate de cenzură. Tocmai de aceea variaţia stilistică e nulă mult timp, acest lucru conducând la atrofierea <span style="font-style:italic;">autorului abstract<span style="font-style:italic;"></span></span> (deductibil din alegerile pe care le face şi din selecţiile tematice, din poziţiile ideologice reprezentate de instanţele fictive). Cenzura are misiunea de a uniformiza şi de a alimenta „pasiunea pentru umanitate”: „Ea asigură vizibilitatea actorului cultural: fie pe lista autorilor interzişi, fie pe cea a autorilor editaţi. (…) Obiectivul cenzurii nu a fost numai acela de a stabili cine nu publică şi ce nu se citeşte, ci, în egală măsură, de a hotărî cine urmează să publice şi ce tip de literatură urmează să fie citită de către români". În unele cazuri cenzorul este şi lectorul performant, capabil să sesizeze critica insinuată prin aluzii esopice şi prin limbaj oblic. Opoziţia camuflată în text nu trece neobservată, iar anecdota pe care o evocă Daniel Barbu are acoperire în realitatea timpului. E cazul rechizitoriului procesului scriitorilor germani din 1959. Acuzaţia de faptul că scrierile lor conţin convingeri anticomuniste se bazează pe o elaborată analiză de text. Astfel, unul dintre membrii lotului, Hans Berger, este condamnat la 15 ani de închisoare pentru o unică propoziţie introdusă în nuvela <span style="font-style:italic;">Prinţul şi bardul </span>(1957). Este citat un martor al acuzării care sesizează subversivităţile din text şi divulgă adevăratul sens al cuvintelor. Confruntat cu pretenţia prinţului tiran de a fi elogiat, bardul din nuvelă afirmă: „Eu nu sunt curvă şi nici arta mea nu este!”. Chiar autorul însuşi este uimit de eficienţa cenzurii: „Trebuie să recunosc totuşi că anchetatorii dăduseră dovadă de dibăcie şi viclenie, căci depistaseră până şi cele mai mascate nuanţe anticomuniste din scrierile noastre”.<br />Se creează însă şi multe diversiuni, situaţii în care chiar cei mai zeloşi scriitori sunt suspectaţi de deviaţionism. În scara practicilor lectorale dispuse în funcţie de fidelitatea faţă de structurile textului stabilită de Paul Cornea, avem de-a face nu cu <span style="font-style:italic;">interpretare<span style="font-style:italic;"></span></span>, ca în cazul scriitorului german, ci cu <span style="font-style:italic;">uzul liber al textului</span>, un mod neconform de lectură, de depistare a „golurilor de indeterminare” acolo unde nu există. În 25 decembrie 1961, în şedinţa grupei de partid a Comitetului Uniunii, sunt combătute „atitudinile neprincipiale, individualiste ale unor membri ai Biroului Uniunii (Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, Aurel Baranga, Zaharia Stancu), care de multe ori au dezorganizat activitatea acestui organ, au promovat un spirit de grup, revendicativ. Cicerone Theodorescu a încercat în repetate rânduri să abată atenţia conducerii Uniunii de la problemele centrale ale creaţiei, provocând discuţii nesănătoase pe chestiuni lăturalnice, personale (tirajul cărţilor, reeditări, drepturi de autor)”. Menţinerea unei tensiuni constante, a unei stări de necesitate” prelungite, în care oricine şi oricând poate fi blamat, face parte din arsenalul de intimidare al proletcultismului. Şedinţele incriminatorii, articolele denigratorii sunt recurente. Există şi situaţii în care de la vot de blam sau impunerea autocriticii se ajunge la propuneri de arestări: „În anul 1963, Departamentul Securităţii a propus lui Gheorghiu-Dej să aprobe arestarea scriitorului Victor Eftimiu susţinând pe bază de «documente demascatoare» că acesta calomniază statul de democraţie populară şi că aduce chiar injurii la adresa sa”. Era însă prea târziu pentru astfel de măsuri radicale, întrucât din 1962 până în 1964 este etapa amnistiilor deţinuţilor politici. Se intră în faza în care se renunţă la forţă, căutându-se „dominaţie prin mijloace intelectuale” (L.Kolakovski).<br />Marin Niţescu observă un dublu proces prezent în epoca Dej: politizarea literaturii şi literaturizarea politicului. Dacă până în 1957 primul aspect este cel dominant, preţ de un an, până la retragerea trupelor sovietice, se produce o uşoară destindere. Perioada cuprinsă între 1958 şi 1962 este marcată de o intensă ofensivă a dogmatismului, pentru ca după 1962 să înceapă să apară germenii literaturii. „Politizarea înseamnă invadarea nediferenţiată, grosieră şi paralizantă a literaturii de slogane politice şi ideologice, în timp ce literaturizarea politicului înseamnă a exprima aceleaşi slogane într-un mod mai puţin violent, mai voalat, cu oarecare jenă şi decenţă, într-un limbaj mai aproape de literatură, uneori la modul figurat, în pilde şi parabole”. Dincolo de jocul de cuvinte se află corespondenţe, indeterminări imposibil de eliminat. Se află un peisaj cu scriitori la pândă!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6447013660371640305?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-31721089075344845402011-10-24T07:08:00.003+03:002011-10-24T07:29:42.624+03:00„Marilor mase trebuie să li se ofere accesul la valorile artistice printr-o educaţie sistematică” observa Silvian Iosifescu, şi pe acest caracter didactic vor pedala intens toţi responsabilii de bunul mers al lucrurilor în comunism, mizându-se pe impactul pe care un vers, o rimă spontană, o fabulă, o istorie lacrimogenă îl puteau avea asupra cititorilor, mult mai persuasive decât o cuvântare searbădă. Comuniştii sperau şi o şi afirmau răspicat că „pentru fericirea colectivă n-ajunge numai pâinea. Omul simte şi foame intelectuală”. Urmarea: un belşug de texte care mai de care mai săţioase, cititorul fiind nu îmbiat, ci îndopat. Rolul pe care şi-l asumă scriitorul, acela de luptător social, includea tocmai culturalizarea maselor pe diverse căi: conferinţe, întâlniri, publicistică, lecturi publice de popularizare, cluburi muncitoreşti, cercuri literare, şezători, biblioteci.<br />Unul dintre cei mai activi agenţi de culturalizare ai epocii, Dan Deşliu, continuă să creadă mult timp în beneficiile întâlnirilor programate cu publicul ne­şcolit. Mai mult, pe lângă <span style="font-style:italic;">competenţa comunicativă</span> a cititorilor, Deşliu se extaziază în faţa <span style="font-style:italic;">competenţei literare</span>, „aşteptarea” scriitorilor fiind satisfăcută. Greu de crezut azi că nişte ţărani din bălţile Dunării se emoţionau la auzul lui Rimbaud, după imnurile şi baladele proletcultiste. Mult mai uşor de prizat în spiritul paraliteraturii sunt „producţiile pe linie” care „ sugerează cititorilor stereotipi tematici şi expresivi care stimulează efectele proiective, de identificare, dar cultivă inerţia de gândire şi poncifele de sentiment". Afirmaţia lui Deşliu cu valoare de axiomă, „Consider atari circumstanţe drept forme de beneficiu moral” îl înscrie în suita încercărilor de a găsi cu orice preţ căi de a folosi în mod productiv „un experiment” traumatizant: „Faptul că scriitorul, mai mult sau mai puţin «angajat» se bucura nu numai de nişte avantaje materiale (în orice caz, drepturile de autor, de toate genurile, erau substanţiale, atât la edituri cât şi la diverse publicaţii), dar şi de un anumit prestigiu pe plan social. Şi nu doar «celebrităţile». O întâlnire cu cititorii, un festival literar însemnau un eveniment, în capitală, ca şi în provincie. Iată, numai în cei 3 ani, cât am făcut parte din conducerea revistei «Luceafărul» (’58-’61) aceasta a organizat peste o sută de asemenea manifestări, inclusiv în localităţile rurale, cel mai adesea cu un succes considerabil (…). Sa nu credeţi că ne asasinam publicul cu producţii pe linie. Oricât de incredibil s-ar părea, eu le-am recitit unor ţărani din bălţile Dunării – la Dăbuleni, în Sudul Olteniei – Corabia beată de Rimbaud, în traducere proprie. Aşa, ca experiment. Au ascultat cu sfinţenie, şi au reacţionat ca nişte avizaţi, spre încântarea mea şi a colegilor”.<br />Sprijinul mutual dintre scriitori şi putere implica o răsplătire generoasă a intelectualilor „culturali” nu numai prin includerea în canon şi instituţia premiilor, ci şi prin condiţii materiale excelente. Regimul „a creat stimulente şi recompense materiale pentru cei care au acceptat şi promovat linia sa, a oferit vile şi funcţii de răspundere celor care i-au dovedit fidelitatea neclintită faţă de politica lui şi l-au reprezentat peste hotare. Într-un cuvânt, a creat condiţii materiale excelente şi a folosit cele mai diverse forme de atragere a scriitorilor”. Culanţa cu care puterea îşi recompensează supuşii transformă, după cum notează Matei Călinescu, intelighenţia română într-un fel de „privilighenţi”. Nu puţine sunt mărturiile celor care au beneficiat de „privilegiile” perioadei, iar sumele care-i revin unui poet de top pentru o singură poezie probează faptul că transformările structurii câmpului artistic apropie modul de producţie şi de circulaţie de logica economică. După Pierre Bourdieu, logica „economică a industriilor literare şi artistice acordă prioritate difuzării, succesului imediat şi temporar, măsurat în funcţie de tiraje, şi care se mulţumesc să se conformeze cererii preexistente a clientului”. Astfel, Veronica Porumbacu încasează pentru o singură poezie publicată în <span style="font-style:italic;">Viaţa Românească </span>15000 lei, sau, aşa cum observă Eugen Negrici, „până prin anii 1964-1965, cu arginţii primiţi pe o singură poezie «pe linie» publicată într-un oficios, se mai putea locui și chefui la Athénée Palace câteva zile”. Se impune această observaţie pentru o mai bună apreciere a cadrului în care avut loc mituirile, cât şi a proporţiilor la care puteau ajunge recompensele serviciilor prestate.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3172108907534484540?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-63719691967192620532011-10-24T00:01:00.001+03:002011-10-29T16:08:27.517+03:00<blockquote>Am întrebat-o pe Iris: "Dacă ai vrea să te sinucizi, cum ai face-o? De ce te-ai folosi?" "de tine", mi-a zis. Era somnoroasă, răspunsul ei mi s-a părut destul de sibilinic. M-am fosit o vreme apoi mi-am amintit de Kleist și Vogel, tragica pereche. Iris se găndea rareori la cei doi, nu avea nimic de-a face cu sinuciderea. Era o mare masturbatoare, obișnuia să-și ofere singură multă plăcere, cel puțin așa mi-a zis când am întrebat-o de ce nu se sinucide. Nu am comentat, însă m-am îndoit că un bob de carne te poate ține în viață.</blockquote><br />Marin Mălaicu Hondrari, <span style="font-style:italic;">Cartea tuturor intențiilor<span style="font-style:italic;"></span></span>, Cartea Românească, 2008<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6371969196719262053?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-77018860251565988982011-10-10T00:01:00.000+03:002011-10-10T08:15:07.878+03:00<blockquote>Numele ei era Maria și îl aștepta răbdătoare, îi atingea mușchii spinării, atât de răbdătoare, îl săruta ici si colo, apoi fierbințeala ei, pe care o iubea atât de tare, îl aprinse, și ea se întinse pe spate.<br />- Ah, Svevo! Ce bine e!<br />O iubi cu violență blândă, atât de mândru de sine, în timp ce gândea: Nu e deloc proastă Maria asta, știe ce e bine. Balonul uriaș pe care-l fugăreau spre soare explodă intre ei, si el gemu cu un oftat muțumit, gemu ca un bărbat fericit că a fost în stare să uite pentru scurt timp atât de multe lucruri, iar Maria, foarte tăcută în mica ei jumătate de pat, își ascultă bătșile inimii si se intreabă oare cât pierduse la Imperial Pool hall. Destul de mult, fără îndoială: poate chiar zece dolari, pentru că n-avea ea diplomă de liceu, dar era in stare să citească supărarea omului după cât de pasional se dezlănțuia.<br />- Svevo, șopti.<br />Însă el dormea dus.</blockquote><br />John Fante, <span style="font-style:italic;">O să vină si primăvara, Bandini<span style="font-style:italic;"></span></span>, traducere de Vali Florescu, Humanitas, 2008<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7701886025156598898?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-65935788852235725552011-10-07T07:13:00.002+03:002011-10-07T07:19:56.818+03:00Seară în orașul lui X<br />unde Moartea, care odinioară mă îndrăgea, stă<br />într-o limuzină cu o pătură acoperindu-i coapsele<br />și-și așteptă șoferul. Părul său<br />e alb, ochii i s-au micșorat, iar obrajii<br />și-au pierdut stralucirea. De ani coasa nu a mai fost apucată,<br />iar clepsidra atinsă. Așteptă<br />să fie condusă la Hotelul Albastru, ultima destinație,<br />unde o tăcere nesfărșită învăluie aerul parfumat-liliachiu<br />și pești de marmură trec într-o deplină nemișcare prin mări de mamură<br />și unde... Dar unde-i e șoferul? Ah, iat-o<br />coborând în grădină, pe tocuri, într-o rochie de catifea <br />c-un șarpe auriu, sorbind cu sărutări suflarea copacilor<br /><br />(Mark Strand, 2032)<br /><br />It is evening in the town of X, <br />where Death, who used to love me, sits <br />in a limo with a blanket spread across his thighs, <br />waiting for his driver to appear. His hair <br />is white, his eyes have gotten small, his cheeks <br />have lost their lustre. He has not swung his scythe <br />in years, or touched his hourglass. He is waiting <br />to be driven to the Blue Hotel, the ultimate resort, <br />where an endless silence fills the lilac-scented air, <br />and marble fish swim motionless in marble seas, <br />and where . . . Where is his driver? Ah, there she is, <br />coming down the garden steps, in heels, velvet evening gown, <br />and golden boa, blowing kisses to the trees.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6593578885223572555?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-43571521651541587692011-10-05T13:06:00.003+03:002011-10-05T16:10:13.309+03:00Profesoara pune o întrebare.<br />Știi răspunsul, bănuiești<br />că ești singurul din toată clasa<br />care îl știe pentru că persoana<br />în chestiune ești chiar tu și referitor la asta<br />ești cea mai mare autoritate în viață,<br />dar nu ridici mâna.<br />Deschizi pupitrul<br />din care scoți un măr.<br />Privești pe fereastră.<br />Și tot nu ridici mâna. O frumusețe împăcată<br />a degetelor tale,<br />care nu bat tactul, ci așteaptă<br />întinse, tăcute.<br />Profesoara repetă întrebarea.<br />Dincolo de fereastră, pe o creangă aplecată,<br />un măcăleandru îsi zbârlește penele<br />primăvara e în aer.<br /><br />(Mary Ruefle, <span style="font-style:italic;">Mâna<span style="font-style:italic;"></span></span>)<br /><br />The teacher asks a question.<br />You know the answer, you suspect<br />you are the only one in the classroom <br />who knows the answer, because the person<br />in question is yourself, and on that <br />you are the greatest living authority,<br />but you don’t raise your hand.<br />You raise the top of your desk<br />and take out an apple.<br />You look out the window.<br />You don’t raise your hand and there is<br />some essential beauty in your fingers,<br />which aren’t even drumming, but lie <br />flat and peaceful.<br />The teacher repeats the question. <br />Outside the window, on an overhanging branch,<br />a robin is ruffling its feathers<br />and spring is in the air.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4357152165154158769?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-2553089246905863392011-10-04T12:55:00.004+03:002011-10-04T21:15:02.181+03:00De atâtea ori artiștii au pictat o femeie<br />spălându-și sau pieptănându-și părul.<br />Și în apropiere o oglindă.<br />Iar tu acolo, ghemuită-n cadă.<br />Era rece în apartament<br />Ca întotdeauna iarna.<br />Dar tu cu peria prin păr<br />cântând încet ca pentru tine.<br />Și pentru o secundă am crezut că văd<br />ceea ce toți acei artiști au văzut-<br />pe cineva pe jumătate îndrăgostită de sine<br />pe jumătate de lume.<br /><br />(John Yau, <span style="font-style:italic;">18 ianuarie 1979</span>)<br /><br /><br />So often artists have painted a woman <br />washing, or combing her hair. <br />And nearby is a mirror. <br />And there you were, crouched in the tub. <br />It was cold in the apartment. <br />It is always cold in winter. <br />But you were brushing out your hair <br />and singing to yourself. <br />And, for a moment, I think I saw <br />what those artists saw — <br />someone half in love with herself <br />and half in love with the world.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-255308924690586339?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-63693715603558568852011-10-03T00:01:00.003+03:002011-10-03T14:59:17.986+03:00<blockquote>Figura mea a trecut și ea prin modificări considerabile, îndeosebi în privința vârstei. La început eu eram foarte mare, cincisprezece ani, câți aveam în realitate. Asta nu se prea potrivea cu unele aspecte ale poveștii, așa că mi-am scăzut un an, paisprezece. Mi-era teamă să scad în continuare până într-o zi m-am gândit, ce stupizenie, totul e o născocire, și am decis să mă opresc la doisprezece ani, păstrând totuși un trup cam prea dezvoltat pentru o fetiță de vârsta aceea. Purtam o uniformă foarte diferită de a mea, de uniforma mea adevărată, o fustă scurtă foarte plisată, bleumarin, cu bretele și platcă în față.</blockquote><br />Almudena Grandes, <span style="font-style:italic;">Vârstele lui Lulu</span>, traducere de Mihai Elin, ed. Humanitas, 2007<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6369371560355856885?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-57430442613823629322011-10-01T07:36:00.005+03:002011-10-01T10:01:50.048+03:00Un alt caz interesant îl reprezintă în poezia feminină Nina Cassian. Volumul de debut, <span style="font-style:italic;">La scara 1/1</span>, nu mai are nici valoarea, nici norocul volumului de debut al Mariei Banuş. El apare prea târziu – 1947, astfel încât „noii dirigui­tori” se năpustesc să-l sfâşie, acuzând-o pe poetă de formalism şi intimism şi obligând-o să se lepede public în <span style="font-style:italic;">Flacăra</span> de acest tip de poezie de expresie avan­gardistă. Reacţiile poetei se văd prin tipul de poezie la care aderă, dar şi prin trau­mele regăsibile în jurnalul său. Se sesizează în interviurile lui Dan Deşliu o simpatie deosebită pentru Nina Cassian, pe care o vede drept o poetă moderată, care se fereşte de excese: „Biata fată şi-a făcut şi ea bineînţeles autocritica (după volumul din 1947 criticat virulent de Şelmaru) şi s-a aliniat, uşurel, fără să cadă, vreodată, după părerea mea, în excese de tip tulburist sau deşlian sau mai ştiu eu cum să le zic, în excesele celor care nu făceau decât să versifice sfintele porunci…”. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Dan Deşliu, ne-am aştepta să găsim o poetă care se ţine de-o parte, decentă, cochetând când şi când cu retorica timpului. Din nefericire însă Deşliu nu este un martor credibil, căci ochiul său s-a obişnuit atât de mult cu maculatura timpului, încât orice semiton i se pare o dizidenţă: „N-a scris niciodată poezii omagiale. Pentru nimeni. Nici poeme închinate partidului. Că partidul apă­rea pe ici pe colo, asta era inevitabil. Nimeni n-a scăpat de tributul ăsta. Pentru că era de fapt un bis, la fel de plăcut ca şi peşcheşul de pe vremuri pe care trebuia să-l plăteşti ca să-ţi poţi vedea mai departe de treabă”. Dimpotrivă, Nina Cassian este unul dintre cei mai prolifici autori, publicând aproape anual volume: <span style="font-style:italic;">Sufletul nostru </span>(1949), <span style="font-style:italic;">An viu – nouă sute şi şaptesprezece </span>(1949), <span style="font-style:italic;">Tinereţe </span>(1953), <span style="font-style:italic;">Florile patriei</span> (1954). Bucuriile ei sunt mărunte şi ţin de schimbarea graficii, în care vede o victorie, iar în textul diaristic, se presupune cel mai ferit de exterior, au pătruns clişeele: „Dar trebuie să arăt Partidului atâtea stări de lucruri nesănătoase. Multe mai am de îndurat! Şi biata literatură a noastră! Dar prea suntem şi noi laşi şi meschini şi nesolidari. Duşmanii sunt mai uniţi decât noi”. Războiul trebuie dus în viziunea Ninei Cassian în interior, ea este unul dintre cei pe care sistemul i-a transformat, care crede orbeşte că e posibilă o dispută de idei şi că se poate vorbi „frumos” despre realitatea meschină.<br /><br />Ca şi în cazul celorlalţi poeţi, criticii se întrec în a-i urmări evoluţia, schimbările pe care poeta le face de la un volum la altul, neuitând să-i reamin­tească despre începutul ezitant: „Drumul poetic al Ninei Cassian este deosebit de interesant şi semnificativ. Rămasă o perioadă apreciabilă de timp prizoniera formalismului, manifestat mai ales în volumul «La scara 1/1», aspru criticat, la momentul apariţiei, de către presa de partid, Nina Cassian s-a eliberat totuşi greu de pe aceste po­ziţii. Până la urmă, datorită ajutorului eficace primit, poeta a izbutit să îndre­pte creaţia sa pe drumul sănătos al realismului socialist.” În pofida acestor progrese, criticul, conform tiparului după care erau construite articolele, sesizează pericolele care o pândesc pe poetă şi asupra cărora va trebui să reflecteze: „Este vorba de pericolul care ameninţă unele din poeziile Ninei Cassian din pricina menţinerii şi la un mod de expresie extrem de general şi abstract. Ignorarea faptului concret nu numai ca sursă de inspiraţie, dar şi ca material primar din care se va extrage substanţa mai îndepărtată a poeziei sale, se repercutează nefavorabil asupra unor creaţii”.<br /><br /><span style="font-style:italic;">Vârstele anului</span> (1957), un volum excelent primit de critică dacă e să luăm în considerare doar cronicile elogioase ale lui Ion Vitner, Georgeta Horodnică, D. Micu şi Perpessicius, este de o mediocritate direct proporţională cu entuziasmul criticii. Minuţios elaborat în cicluri poetice, el necesită şi eforturi susţinute în a fi parcurs integral, textele fiind redundante. Doar cititorul maso­chist este în stare să culeagă versuri disparate ce se salvează printr-o metaforă. Ceea ce merită reţinută este construcţia volumului pe care o vor împrumuta şi perfecţiona poeţii generaţiei ’60. El e încadrat de două texte agitatorice, pentru ca în interior, pe lângă ciclurile poetice înverşunat propagandistice, să apară şi poe­ziile de iubire adolescentină, bune de scris în oracole (<span style="font-style:italic;">Anotimpuri</span>). Ion Vitner remarcă „luciditatea introspecţiei", iar Georgeta Horodnică „sentimentele discrete ale omului, iubirea, farmecul ascuns al vieţii lui”. Reproşurile către poeţii neînregimentaţi iau forma unui pamflet: „Din veacul tău bogat nimic n-ai strâns/ În versul curgător ca apa chioară./ Se vede că l-ai scris pe dinafară/ Între-un dejun, o cină şi un prânz./ Răzbunătorul veac, în fond şi-n formă,/ Strivitu-te-a sub talpa lui enormă.”(<span style="font-style:italic;">Impostura</span>). Ca şi poeta, cei despre care scrie sunt convertiţi.Ei şi-au uitat vechile obiceiuri, prinşi fiind în vârtejul timpului. Este şi cazul pescarului de optzeci de ani devenit paznic de noapte şi nu oriunde, ci la gospodăria de partid: „Peşti nu mai prinde. E paznic de noapte/ la gospodăria colectivă din sat/ aşa că ziua-i acasă, la zarzavat.”(Portret). Un altul duce o existenţă dublă: ziua este om al muncii, mecanic, iar noaptea visător. Imaginile sunt forţate, căzând în cel mai sumbru convenţionalism: „Noaptea, priveşte mecanicul/ la stele – molii de aur/ rozându-i beznei zăbranicul./ Ziua e iar meşter faur// sub bolta uriaşă şi goală,/ altfel de cât cerul de-acasă, din hală.// Aici, la fruntarii,/ în cea mai fierbinte lună a anului,/ pe galbene-ntinsuri de arii,/ mecanicul drege unealta ţăranului// şi-apoi îşi clăteşte în mare, în albia ei,/ mâinile lui pline de ulei.”(<span style="font-style:italic;">Mâinile lui</span>). <br /><br />Poetei nu-i reuşeşte mai nimic. Nici măcar un pastel autumnal purtând în final o aluzie livrescă: „Sub soarele de August se-nvineţesc ciorchinii/ Lung săgetaţi de vârful albastru al luminii.// La coajă încă tare, dar fragedă la miez,/ Se îndulceşte boaba de strugure-n amiezi./ Şi-n frunza văruită ca să nu prindă mană,/ Palpită o nervură din toamna fundoiană.”(<span style="font-style:italic;">Belşug</span>). Alături de această trimitere la Fundoianu, se simte nevoia unei alte aluzii politice, prin majusculă. Este o poezie hibrid, în care nimic nu scapă neatins de morbul politic, în care poeta se controlează la orice cuvânt.<br /><br />Rareori apar texte în care „erosul ordonează materia şi-o face să se umple de semne” (Eugen Simion). Ele deschid o serie ce va căpăta contur în volumele viitoare şi în care stă de fapt valoarea poeziei Ninei Cassian: „Zicea că va fi sărbătoare…/ N-a fost./ Şi-aşa, a, purtat fără rost/ veşmintele scăpărătoare.// Te-am aşteptat până-n zori,/ noaptea toată./ Vinul lâncezi în urcior,/ fu pâinea pe masă, uscată.// Şi când a fost zi-ntr-adevăr/ – şi-aşa avea să rămână –/ mi-am scos cu o mână bătrână/ floarea din păr.” (<span style="font-style:italic;">Tristeţi de primăvară</span>). Este o tristeţe a curgerii, a neîmplinirii iubirii, o tensiune a aşteptării şi a renunţării din care se naşte lirismul. Din păcate, poeta renunţă prematur şi eşuează într-un amplu poem mediocru, <span style="font-style:italic;">Cancerul lumii</span>, ce cuprinde versuri de un penibil greu de egalat: „De, ce să-i faci?/ Dragoste cu sila nu se poate./ Acesta e un adevăr internaţional.” Nina Cassian cade în cel mai lamentabil prozaism, revenind la cronicile versificate de la începutul anilor ’50: „O, e tot-atât de limpede…/ Există un cancer al lumii/ pe care încearcă să-l generalizeze/ generaţii din SUA/ ca să roadă şi să rupă frumuseţea vieţii…" <br /><br />Interesantă mi se pare cronica lui Perpessicius la volumul <span style="font-style:italic;">Vârstele anu­lui<span style="font-style:italic;"></span></span>, care aminteşte de „virtuţile proteiforme ale poeziei Ninei Cassian” şi conţine o observaţie extrem de profundă, probabil cea mai bună evaluare a poeziei autoa­rei la acea dată: „Fermitatea acestei temelii (poezia cetăţenească) n-ar fi fost posibilă fără jertfa propriei sale inimi”. Mult timp, poeta renunţă la sine, la sinceritatea nudă a confesiunii, şi chiar şi în volumele de la începutul anilor ’60 ea se regăseşte cu greu.<br /><br />„De cele mai multe ori o carte de poezie conturează un portret, o fizionomie spirituală, atât prin ceea ce afirmă direct, cât şi prin ceea ce sugerează sau trece sub tăcere. (…) Un volum de poezie e un ghid subtil şi complicat nu numai al unei personalităţi, dar şi al unui monument istoric, al geografiei spirituale a unei epoci"(Victor Felea). În <span style="font-style:italic;">Sărbătorile zilnice</span> (1961) şi <span style="font-style:italic;">Să ne facem daruri</span> (1963) coexistă poezii ale „pasiunii politice şi educative” cu cele ale discursului îndrăgostit. Poeta este recunoscătoare oamenilor simpli care au inspirat-o, „înnobilându-i” versul: „Orgolios ca Malador,/ Aş fi putut prin lume trece,/ cu ochiul desenat şi rece,/ de patimi dispreţuitor…/ Vă mulţumesc, vă mulţumesc,// minerii mei, voi, lăcătuşi/ – cinstiţi deschizători de uşi –/ pentru-acest abur omenesc// ce m-a urcat în Poezie/ – ca-ntr-o furtună străvezie.”(<span style="font-style:italic;">Vă mulţumesc</span>) sau îşi impune să elimine orice urmă a decadentismului care s-ar putea infiltra. Este o poezie a supravegherii, a impunerii menţinerii pe linie: „Priveşte-mi portretul; vezi undeva/ semnul declinului? Nu mă cruţa./ Oamenii puri, fireşti, monumente,/ S-au făcut cu mâini intransigente.// Înalţă cu pensulele sigure, aspre/ (iar eu, cu dactilii, troheii)/ iedera suplă a vieţilor noastre/ pe spirala de oţel a ideii.”(<span style="font-style:italic;">Unei prietene</span>). În ceea ce Matei Călinescu numeşte prin „reflecţie etică” se înscrie şi poemul <span style="font-style:italic;">Noaptea, în sala de şedinţe</span>. Este toposul privilegiat în epocă, generând furtuni sufleteşti, în care conştiinţa creatorului se transformă. Nina Cassian versifică unul din locurile comune în epocă: „abandonarea turnului de fildeş” de către scriitor:„Turnul însingurării se cutremură:/ se prăbuşeşte întâi întunecoasa scară interioară,/ spirala individualismului,şi prin spărtura de sus,/ se vede cerul proaspăt şi rece./ Luxuri desmete se coşcovesc,/ pierzându-şi treptat/ ultimul licăr de culoare;/ în sfârşit, pereţii turnului se desfac/ fără zgomot, ca un decor de putregai,/ vântul revoluţiei suflă puternic,/ împrăştie totul,/ şi, pe locul rămas curat, se ridică/ solarul amfiteatru al colectivităţii.”(<span style="font-style:italic;">Noaptea, în sala de şedinţe</span>). Există o permanentă presiune pe care poeta o resimte acut încă din <span style="font-style:italic;">Vârstele anului </span>în <span style="font-style:italic;">Unor critici<span style="font-style:italic;"></span></span>. Imperativele exterioare determină o reacţie pe care Nina Cassian se simte nevoită să o traducă în versuri: „E-o poruncă-̦n toate: Spune, Scrie./ Nu mă pot preface că n-aud/ foşnetele vântului de sud,/ glasurile tale, Poezie.”(<span style="font-style:italic;">Totdeauna<span style="font-style:italic;"></span></span>).<br /><br /> Dintre toate măştile pe care le probează, cea de „comunistă” îi vine cel mai prost, în ciuda eforturilor de a părea sinceră: „Când spui atât de sincer, uneori/ «sunt comunistă» – mi se învederează, dintre toate,/ adevărata mea identitate.”(<span style="font-style:italic;">Identitate</span>). De la imaginile „oamenilor noi” din <span style="font-style:italic;">Vârstele anului </span>se ajunge la „portrete colective” ale comuniştilor, la acea „armonie între eu şi colectivitate”: „Priveam un portret/ ale cărui trăsături inundaseră cadrul,/ un portret multiplu: comuniştii./ Priveam un portret/ şi încercam să-i semăn/ şi alcătuirea mea devenea verticală/ şi sângele mi se limpezea/ şi anii mei se încărcau de consecvenţă.”(<span style="font-style:italic;">Portretul timpului</span>)<br /><br />Acesta este preţul care trebuie plătit pentru a putea publica şi „altceva”. Sunt mărturisiri directe, în care se preferă „portretului de grup” izolarea: „Pot să fiu singură/ Ştiu să fiu singură./ E nu acord tacit/ între creioanele mele/ şi copacii de-afară,/ între ploaie şi părul meu străveziu.// Fierbe ceaiul,/ zona mea de aur,/ chihlimbarul meu pur şi fierbinte…// Pot să fiu singură./ Ştiu să fiu singură./ Scriu la lumina ceaiului.”(<span style="font-style:italic;">Intimitate</span>). Este o poezie a amenajării universului interior. Poeta consemnează melancolii, momente de dezolare în care timpul devorează iubirea: „Lung asediată de ploaie,/ nu mai am cu ce să-mi hrănesc surâsul./ Deschid un robinet:/ curge singurătatea./ De mult n-am mai simţit/ această-nceată moarte-a orelor./ Unde eşti tu?/ dincolo de ploaie? prins în conflicte la care nu asist!…/ Bună conducătoare de durere,/ ploaia-mi propune/ numai înfrângerile tale./ Şi totuşi, am să vin spre tine,/ poate chiar mâine, mâine chiar,/ printr-o spărtură a cerului/ – căci ploaia are limite,/ ca şi durerea.”(<span style="font-style:italic;">Asediu</span>). S-a vorbit despre luciditatea care sufocă sensibilitatea, dar în egală măsură despre„lipsa de falsă pudoare ca element substanţial al poeziei” (D. Micu). Le regăsim pe amândouă într-o lamentaţie în care suferinţa se descompune: „Surâd şi surâsul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă iubeşti.// Dansez – şi mâinile-mi cad la pământ/ ca două ancore. Palidă sunt/ pentru că nu mă iubeşti.// Fumez – şi fumul, în panica orei/ mă sugrumă ca eşarfa Isadorei/ pentru că nu mă iubeşti.”(<span style="font-style:italic;">Pentru că nu mă iubeşti</span>). Poeta renunţă la pasiune pentru a se analiza lucid, pentru a-şi studia minuţios trăirile care devin opalescente: „Se simte mereu că punctul de pornire nu e/ emoţia, ci intenţia de a ilustra”. Se renunţă la patetismul gesturilor şi la frenezia senzaţiei în favoarea disecării reci a sentimentului: „M-am aşezat sub becul cel mai puternic/ ca să mă vezi şi să ştii:/ să nu poţi spune vreodată/ că ţi-am ascuns stângăciile mele,/ asimetriile şi zonele imperfecţiunii.// Fiecare sărut a fost definit./ Fiecare îmbrăţişare, sărbătorită prin idei./ Atât de limpede îţi stau în faţă,/ încât îmi poţi vedea durerea şi bucuria/ ca pe doi peşti, în nuanţe de-albastru,/ înotând în cristalul trupului meu.”(<span style="font-style:italic;">Limpede</span>). <br /><br />În volumele următoare, <span style="font-style:italic;">Disciplina harfei</span>, <span style="font-style:italic;">Ambitus</span>, <span style="font-style:italic;">Suave</span>, <span style="font-style:italic;">De îndurare</span>, poeta se reabilitează prin sinceritatea crudă a confesiunii sau prin sarcasmul şi excentricitatea de limbă din <span style="font-style:italic;">Lotopoeme</span>, reuşind să depăşească traumele „autoacuzării devenită reflex”.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-5743044261382362932?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-32662947254968100012011-09-26T15:12:00.002+03:002011-09-26T15:16:27.092+03:00când crezi că totul s-a spus, când<br />respirația de la celălalt capăt, de pe<br />celălalt rând<br />ordonează lucrurile din jur pe forme,<br />vârste, culori,<br />se-ntâmplă s-aluneci, se-ntâmplă<br />să cobori mai adânc, să devii o spirală<br />pe jumătate cuvânt<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3266294725496810001?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-69497374270756755032011-09-24T08:23:00.003+03:002011-09-24T09:16:03.141+03:00„Titlurile formează un corpus literar pertinent, încât identitatea fiecăruia nu poate fi apreciată decât prin raportare la fundalul general” arată Arnold Rothe.O strategie la care recurg mulţi poeţi este utilizarea unui titlu solidar cu sistemele de valori ale epocii spre a li se permite să-şi facă publice poeziile fără prea mare legătură cu tema globală. Este şi cazul volumului <span style="font-style:italic;">Oameni şi flăcări</span> (1963) prin care redebutează Dimitrie Stelaru după o tăcere de 17 ani. Poetul îşi consolidase prin cele trei volume apărute, <span style="font-style:italic;">Noaptea geniului</span> (1942), <span style="font-style:italic;">Cetăţile albe</span> (1942), <span style="font-style:italic;">Ora fantastică</span> (1944), imaginea unui boem, a unui poet „damnat”, cu o imaginaţie bântuită de sarcasm, de viziuni sumbre, de conştiinţa căderii şi a morţii.Exista deci o incompatibilitate organică între „sălbaticul” ce vagabondează prin cenaclurile bucureştene şi ce-şi dorea partidul: poetul în uniformă, între frondă şi conformism. De aici şi tăcerea prelungită a lui Dimitrie Stelaru până în 1957 când, la adăpostul unei specii mai puţin frecventate, aceea a feeriilor, reuşeşte să publice <span style="font-style:italic;">Şarpele Maroco şi Vrăjitoarea</span>. Recurgând el însuşi „la o şiretenie vrăjitorească”, poetul reuşeşte să păcălească vigilenţa cenzorilor, şi publică o carte care pare desprinsă de context. Povestea este simplă şi condensată în cinci tablouri. Prinţul Maroco este îndrăgostit de Mene, însă dragostea nu-i este împărtăşită deoarece Mene îl iubeşte pe Leandru. După modelul consacrat prin <span style="font-style:italic;">Visul unei nopţi de vară</span>, se recurge la travesti. Maroco apelează la o vrăjitoare pentru a-l metamorfoza în vânt, însă va fi prefăcut în şarpe. Ca în orice feerie există happy-end: vrăjitoarea e ucisă de viteazul Leandru, care rosteşte sarcastic „Un şarpe l-ai făcut!/ Dar tu ce-mi eşti?/ Hai înviază cu puteri vrăjitoreşti!” iar tiranul Maroco va dispărea dezrobindu-şi poporul: „Şi-atunci el nu se mai întoarce-n zori/ Să fie groază pentru tăietori/ Şi nici nevestele nu vor vărsa/ Peste covoare lacrima.”<br /><br />El uzează de conflicte simple, de structuri bine definite pe care le folosise şi în basmele pentru copii – <span style="font-style:italic;">Fata pădurarului<span style="font-style:italic;"></span></span> (1955), <span style="font-style:italic;">Gelu <span style="font-style:italic;"></span></span>(1956). Literatura pentru copii i se pare zona cea mai ferită, sertarul cel mai puţin deschis de către cenzorii timpului, iar restricţiile sunt mult mai puţine. Dimitrie Stelaru cunoaşte artificiile pe care să le folosească pentru a nu avea probleme: să introducă şi un conflict social pe lângă cel erotic, personajele să nu fie complexe, generând interpretări. Nu este şi cazul lui Vladimir Colin, sancţionat pentru <span style="font-style:italic;">Basmele omului </span>(1958) pentru lipsa caricaturizării personajelor de viţă nobilă: „În «Fântâna Domniţei», lipsa caricaturizării în prezentarea eroinei trezeşte simpatie, compasiunea lectorului faţă de «prinţese».” (Mircea Braga).<br /><br />Interesantă este onomastica, prezenţa unui nume, Mene, ce revine în formă compusă şi în versuri, şi în care Eugen Simion vede „Poezia, dar şi iubirea sau dublul poetului, partea lui stelară, himerică”: „Lăsaţi-mă, bolnav de visuri mari,/ Împodobit cu şerpi veninoşi/ Cu rădăcinile împrăştiate printre oameni/ Dar ascultaţi-mi strigătul–/ Strigătul meu pentru Eumene.”<br /><br />În <span style="font-style:italic;">Oameni şi flăcări</span>, în pofida titlului conformist, puţine sunt poeziile propagandistice, indispensabile pentru a putea publica întregul volum. Iată o odă închinată comuniştilor: „Aici sunt cuceritorii, plămăditorii păcii,/ Ai florilor şi semeţiei,/ Ai vieţii cu viitor,/ Cuceritori şi într-una luptători,/ Înlănţuiţi de vis,/ Mergând cu visul desfăşurat ca un steag,/ Sub cupolele cerului,/ – Liniştiţi dar cu ochi rotitori/ Spre pădurea umană.” (Aici sunt cuceritorii) sau o metaforă a cetăţii devenită oraş proletar: „Oraşul vechi şi umil şi-a spart uşile/ A lărgit ramele ferestrelor/ Ca să intre prefacerea, tânăra nelinişte/ Cu alaiul de furnale.”(Fiecare pas).<br /><br />Poetul mimează el însuşi uimirea în faţa cuvântului ce capătă valenţe grave, dure, în consonanţă cu noile timpuri. El trece de la „Şi cine eşti tu Dimitrie Stelaru/ poet degenerat, cărunt?” la „Cine mi-a crescut trilul firav,/ Şi l-a adus pe toate buzele, puternic şi grav?” (Laudă constructorului). Noua cadenţă nu i se potriveşte lui Stelaru şi el resimte acut acest lucru. E nevoit să renunţe la teribilisme, iar noua haină a versului îl strânge, i se pare incomodă. Cu toate acestea el reuşeşte să refugieze preţ de câteva poeme în iubire: „Cântecele tale merg înlăuntrul inimii mele,/ ca furtunile aruncate în mare,/ cu ochii stelelor peste cerurile neştiute./ Cântecele tale nu le înţeleg niciodată,/ le am înlăuntrul meu,/ în inima mea.”(Cântecele tale) sau în singurătate: „Când erai lângă mine, inima aşteptată,/ Oaspetele ochilor mei,/ al inimii mele,/ Toate intrau în voinţa ta. Eram noi – tu erai,/ fluviul în care goală ca cerul/ Pluteam./ Când erai lângă mine, orele nu frigeau,/ Nu-şi roteau pânzele morţii –/Luna şi stelele miroseau a dumbravă,/ a petale sălbatece, a tine.”(Bocet). Iubirea apare la Dimitrie Stelaru în asociere cu moartea, şi de aici se naşte suferinţa, dar şi orgoliul singurătăţii. Poetul renunţă la revoltă în favoarea contemplării şi a confesiunii simple şi directe: „Vântul suflă din mare, blând,/ Și cine-l ascultă?/ Luna a-mbătrânit fără dragoste,/ Malul se sparge-n adânc,/ Dar eu îmi încing ochii cu ochi tăi.”(Seară)<br />Se recunosc ecouri din ultimii simbolişti în versurile lui Stelaru. Ca şi la Virgil Teodorescu reveriile marine sunt salvatoare, iar luminii orbitoare din titlu poetul îi aşează în contrapondere atmosfera vesperală, misterul nocturn: „Sub faleză îmbobocesc midii – /Crudă, luna îşi muşcă labele/ Frântă în linele scări de cristal./ Amândoi privesc stelele dezvelite/ Şi merg prin sideful nisipului/ La fântânile adânci ale inimii.”(Seara la mare).<br /><br />S-a observat în critică temperarea o dată cu volumul <span style="font-style:italic;">Nemoarte </span>(1968) a exagerărilor de început, precum şi faptul că lipsit de spontaneitate „poetul devine,în multe piese, un laborios producător de asociaţii”. Ca şi Gellu Naum în <span style="font-style:italic;">Soarele calm</span>, şi Dimitrie Stelaru în <span style="font-style:italic;">Oameni şi flăcări</span> încearcă să pregătească terenul pentru volumele următoare, selectându-şi cu maximă precauţie „figuraţia” lirică şi supraveghindu-şi reflexele atavice.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6949737427075675503?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-49164386607854533632011-09-21T06:47:00.003+03:002011-09-21T07:59:55.261+03:00Cel mai tânăr dintre poeţii grupului de la <span style="font-style:italic;">Steaua<span style="font-style:italic;"></span></span> este şi cel mai dezinhibat. Petre Stoica este privit de la debut cu scepticism, fiind acuzat desuperficialitate şi apolitism: „Nu demult a apărut un volum de versuri al lui Petre Stoica în care, cu câteva excepţii neconcludente, toate poeziile sunt schiţări fugare, lipsite de substanţă. (…) Instantaneele pe care le înregistrează Petre Stoica sunt lipsite de o semnificaţie deosebită şi aglomerarea lor într-un volum dă o impresie neplăcută de exerciţiu şi de neseriozitate – de unde se vede încă o dată că apolitismul este şi inestetic. (…) Mai grave sunt însă răbufnirile sporadice ale unei ideologii dubioase care se înfăşoară în văluri dense de stil metaforic” (Georgeta Horodincă). Citite azi, toate aceste păcate devin puncte forte ale poeziei lui Petre Stoica. Renunţând parţial la reziduuri epice, la decorul standard (tractor sau combine), înlocuind grila realistă cu aceea impresionistă, peisajele, fenomenele naturale sunt percepute ca stări. Natura nu mai este decor, ci stare: „Plouă, după zile de arşiţă şi năduf/ Şi o fată scoate pe fereastră/ palmele albe/ ca porumbeii ce-şi iau zborul spre văzduh.// Trec lângă ziduri cu plete de iederă,/ trec tăcut./ Plouă şi aş vrea/ fruntea să-mi stea/ sub palmele ei ca un scut.”(Plouă).Poetul introduce în text subiectul şi subiectivitatea scoase din joc, nevoia de intimitate, atât de periculoase pentru ideologia partidului. Ceea ce pentru un debutant nu e deloc puţin.<br /><br />De altfel reacţiile celor nemulţumiţi de faptul că poetul ezită să „oglindească” marile evenimente din actualitate, să vadă lumea în spirit colectivist nu întârzie să apară. Una dintre poetele din pepiniera <span style="font-style:italic;">Şcolii de Literatură</span>, Aurora Cornu, reproşează inactualitatea plachetelor de versuri, văzând debutul ca un eșec. Ea merge pe clişeele criticii: „cercul îngust al propriului sentiment”,„scormonirea stearpă a propriului eu”: „Deşi menţine încă elemente consacrate de decor, precum şi cromatica înflăcărată a răsăritului, aceste aluzii la simbolistica timpului nu par mulţumitoare. Vulturul de jăratec,/ soarele/ încet se ridică pe colină,/ roşii sunt spicele./ Chipul fratelui meu/ aşezat pe combină./ Roşu e soarele zorilor./ Roşu ca inimile oamenilor.(Tablou)" (Aurora Cornu). De aceea, verdictul este unul bulversant: „Poemele au foarte puţin fior personal”. Abaterea, ieşirea din turmă, este sancţionată ca lipsă de talent. Căci în viziunea criticilor epocii mult timp numai identificarea cu masa revoluţionară, în mod paradoxal şi năucitor, asigură unicitatea versului.<br /><br />Mult mai aproape de spiritul volumului este Victor Felea, entuziasmat de debutul colegului de la <span style="font-style:italic;">Steaua<span style="font-style:italic;"></span></span>: „Primul volum de «Poeme» al lui Petre Stoica reprezintă un debut fericit, ceea ce înseamnă că tânărul poet a intrat în literatură cu adevărata lui individualitate, cu tot ce talentul şi conştiinţa lui i-au îngăduit să scrie, privindu-se pe sine, oamenii şi viaţa din jurul lui. Volumul de «Poeme» aduce un peisaj proaspăt şi inedit. Lipsit de ostentaţia zgomotoasă a unor atitudini de împrumut, întâlnită adeseori la debutanţi, poemele lui Stoica se afirmă discret, dar sigur, prin farmecul lirismului lor, exprimat de mijloacele cele mai simple”. Aprecierile pe care Nicolae Manolescu le socoteşte în 1987 enorme au implicit şi un sens polemic, subversiv. Felea caută să impună şi să opună „tribunilor îmbujoraţi” un poet ale cărui versuri sunt aproape neatins de morbul proletcultist. De aceea, finalul său vizionar anunță nu numai un poet, ci un nou tip de poezie, o resuscitare a lirismului: „Volumul de poeme al lui Petre Stoica anunţă pe unul dintre cei mai talentaţi poeţi ai generaţiei tinere care ştie să dea poeziei adevărata ei înfăţişare de instrument expresiv şi convingător al sensibilităţii omeneşti”.<br /><br /><span style="font-style:italic;">Pietre Kilometrice<span style="font-style:italic;"></span></span>, al doilea volum al lui Petre Stoica, este inegal. Stau alături pasteluri delicate, poeme sentimentale, „poze” poetice. Din fericire Petre Stoica nu alunecă decât rareori în versificările plate şi sterile ale lui Gurghianu, ca în această tatonare a eului colectiv: „Departe de oameni/ n-aş fi ştiut/ că inima mea este o harfă/ ce cântă de câte ori se scutură peste ea/ frunzele şi florile,/ sărbătorile populare.”(Contemporan cu rachetele)<br /><br />Poetul pozează nu doar în martor, ci chiar în actor al timpului nou. Ubicuu, aflat într-o continuă stare de veghe, hiperchinetic, eroul liric bravează. „Nu pot dormi: mi-e teamă/ să nu ruginesc sapa, să nu se termine/ fără mine casa. Să nu se termine/ fără mine oraşul./ Dacă snopii/ rămân în ploaie, neadunaţi?/ Nu pot dormi. Chemaţi-mă/ şi eu răspund. Nu pot dormi:/ Mi-e teamă/ că nu mă caute timpul/ şi eu să lipsesc.”(Nu pot dormi)<br /><br />Recuzita poetică a lui Petre Stoica nu diferă substanţial de cea a lui Baconsky. E prezent şi la el „vitraliul” ce se defineşte ca o metaforă pentru sensibilitatea poetului ce filtrează, transfigurează realitatea: „Şi toate din preajmă, şi cântecele lumii/îşi trec ecourile-n mine/ cum soarele îşi trece lumina/ printr-un imens vitraliu.”(Sub alt cer)<br /><br />Excelentă este poezia senzaţiilor acute, a intensităţii impresiilor, a ceremonialurilor erotice, a unei atracţii irepresibile: „Apari sub bolţile cerului, coborâte./Sunt atât de fericit încât/ aud în mie puternic pulsând,/ viitoarele sclipiri ale iernii,/ mătasea privirii tale îmi îmbracă umerii goi,/ trupul ţi-e treapta focului mare de ea îmi apropii/ îngheţatele mâini.”(În toamnă)<br /><br /><br />Iubirea devine, ca şi la Constanţa Buzea, cu greu amintire. Sunt reminiscenţe, colaje de amintiri, secvenţe înfipte pe retină. Tonul elegiac îi este la îndemână lui Petre Stoica, poetul fiind un nostalgic ce-şi transcrie melancoliile inocente: „O, de-abia de rămâne conturul/ inimii desenate în aer cu degetul,/ lacrima căzută în pulberea rece a serii,/ umbra trestiei călcată-n picioare/ când veneai aproape goală spre mine/ să dansezi, să-mi arăţi tulburată/ soarele şi apa din pumni.”(Se-ndepărtează tot mai mult)<br /><br />Există ca şi la Baconsky o fascinaţie a goliciunii, a meditaţiei. După ce în proletcultism iubirea, poezia fuseseră înjosite, poeţii de la Steaua, înaintea celor din generaţia ’60, redescoperă iubirea şi corporalitatea. Privirea zăboveşte asupra trupului, îl descoperă cu voluptate, căci trupul devine text: „Şi apa se odihneşte privindu-te,/ în oglinzile-i pure ar vrea să te soarbă/ până a trecerea amurgului./ Dar captivă/ imaginea ta se zbate în mine./ Pe o scară a văzduhului/ sufletul meu ar luneca ne-ntrerupt/ peste norul ce mai poartă conturul verzui/ al cercului închis peste tine/ când ai coborât spre adâncurile apei./ O, pe umerii tăi de foc rotund,/ pe gura şi coapsele netede, fiecare picătură/ ascunde un soare mic –/ nu soare rostogolit peste anotimpuri/ cu ceasornice oprite în coacere./ Din armonie descreşti în armonie/ şi răsuflarea mea încremeneşte mărgean/ pe buzele îndurerate de frumuseţea clipitei.”(Celei care iese din apă).<br /><br />În 1963, în <span style="font-style:italic;">Colocviu despre poezie<span style="font-style:italic;"></span></span>, Baconsky supunea atenţiei poeţilor o problemă de o importanţă covârşitoare, aceea a angajării creatorului: „Lipsa de atitudine poate fi numai aparentă, căci indiferenţa este, în ultimă instanţă, ea însăşi manifestarea unei atitudini. Neangajarea devine astfel o angajare tacită”. El trasează de fapt un portret de grup, al celor care caută să se desprindă de vacarmul din piaţa publică şi să se îndrepte spre locurile în care singurătatea mai poate fi găsită, în care natura, iubita, sugestia, liniştea, melancolia au ce căuta. Pentru cei de la <span style="font-style:italic;">Steaua</span> „un arbore e mai important ca o revoluţie”(Monica Lovinescu).<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4916438660785453363?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-76077656528116014582011-09-19T00:01:00.002+03:002011-09-19T17:41:58.456+03:00<blockquote>și mai aproape: răsuflare a răsuflării mele: nu-ți<br />îndepărta ale tale membre clinchetitoare de pe mine:<br />fă din durerea mea hrana lor turbată lasă-i pe-ai tăi<br />tigri de catifelată dulceață să mă tragă încet<br />înspre desfacerile amorțite ale unei noi împreunări:<br />și mai adânc: sânge al sângelui meu: cu iute<br />supușenie asmute leoparzii visului alb în carnea<br />încântată a fricii mele: cu multă grijă strânge<br />măduva întunecimii: dăltuiește o împodobită cu rău<br />floare a nebuniei pe buze scrâșnitoare și pe ochi<br />dați peste cap zvârcolindu-se cu lumina dementă<br />cizelează flacăra ucigașă ce amețitor apucă.<br /><br />Griuri dubitative între case tăcute șerpuiesc<br /><br />însetate. Stele moarte se scufundă. zori. Golită,<br /><br />carcasa poetică a unei fete</blockquote><br />E. E. Cummings,<span style="font-style:italic;"> Poeme erotice</span>, traducere de Dan Sociu, Ed. ART, 2011<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7607765652811601458?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-8341589942627939182011-09-14T20:46:00.003+03:002011-09-15T07:48:56.786+03:00Recunoști urmele animalelor mici.<br />În praf recunoști<br />pașii tăi împleticiți,<br />tălpile goale. Se crapă<br />zorii de zi când animale mici vin<br />pe ascuns<br />urma s-o șteargă.<br />Închizi ochii,<br />aștepți, adulmeci și taci.<br />Suprafața rămâne netezită<br />și caldă.<br />Recunoști urmele animalelor mici<br />printre tălpile tale<br />de iarbă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-834158994262793918?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-41420905603075802452011-09-12T00:01:00.001+03:002011-09-13T07:08:34.068+03:00<blockquote>Merse mai departe pentru că-<br />Trebuia să aibă motive să meargă mai departe, pentru ca-?<br />Ce urmărea dacă-? Trebuia să motiveze acest "dacă" prin aceea că-? Lucurile mai puteau dura până când-? Venise deja momentul ca să-?<br />De ce trebuia să concluzioneze neapărat ceva din simplul fapt că mergea pe aici? Trebuia să motiveze de ce se oprise aici? De ce să fi urmărit el ceva anume trecând pe lângă bazinul de înot?<br />Acest "ca să", "pentru ca" sunau ca niște ordine. Hotărî să le evite ca să nu-.</blockquote><br />Peter Handke, <span style="font-style:italic;">Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri</span>, traducere de Corina Jiva, Ed. Univers, 1993<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4142090560307580245?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-60149413907982020982011-09-01T09:36:00.007+03:002011-09-01T10:47:46.858+03:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/-QB2GldfeqT0/Tl83Kpi6UqI/AAAAAAAAANI/1JpLAJlyeAE/s1600/2011-09-01%2Bmarea%2Bt%25C4%2583cerii%2B%252809-03-02_20-55-25_site_apollo_11%2529.png"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 238px;" src="http://2.bp.blogspot.com/-QB2GldfeqT0/Tl83Kpi6UqI/AAAAAAAAANI/1JpLAJlyeAE/s320/2011-09-01%2Bmarea%2Bt%25C4%2583cerii%2B%252809-03-02_20-55-25_site_apollo_11%2529.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5647293113836393122" /></a><div class="imgcaption" style="width:320px">Mare Tranquillitatis (<a target="_blank" href="http://www.paperblog.fr/2208762/site-d-alunissage-d-apollo-11/">foto</a> Laurent Langelez, 2 martie 2009)</div>fac cu mână. mama <br />face cu mâna. ștergătorul <br />în relanti stânga/ dreapta pe parbriz <br />împrăștie luna. <br />ajunge <br />să crezi că nimic nu durează <br />că aburești geamul/ închizi ochii și simți <br />cum rulează <br />prin minte trasee/trasoare <br />stai/ cobori/ mergi <br />mai departe <br /> <br />* <br /> <br />drumul pe care îți faci loc <br />"inițierea în teluricul gros" <br />șcrâșnetul zilei în noapte <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6014941390798202098?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-17295492978926534182011-08-29T00:01:00.000+03:002011-08-29T09:24:34.059+03:00<blockquote>un măr <br />un cuțit <br />mâna mea corupe materia <br />mâna mea e șarpele <br />acestui paradis</blockquote> <br />Nora Iuga, <span style="font-style:italic;">punct</span> în <span style="font-style:italic;">Spitalul manechinelor</span>, Casa de pariuri literare, 2010<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1729549297892653418?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-26983577268692969892011-08-26T19:23:00.002+03:002011-08-26T19:25:50.654+03:00la aceeași masă într-o cameră goală <br />cu humă pe geamuri <br />înăuntru/afară <br />ca palme lipite cu frigul în unghii <br />o lumină de veghe <br />prin gaura cheii <br /> <br />tu știi <br /> <br />că dacă ne ținem respirația pereții se vor acoperi <br />cu mușchi cald <br /> <br />și <br /> <br />aer și aer și aer <br />înăuntru/afară <br />ca palme lipite<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2698357726869296989?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-62053759273333046812011-08-22T00:01:00.000+03:002011-08-22T00:01:00.156+03:00<blockquote>Mi-am băut whisky-ul dintr-o înghițitură, apoi l-am văzut pe Phillip cum privește în gol și cum două lacrimi i se preling pe obraji. Eram foarte stânjenit pentru că nu-l mai văzusem pe Phillip plângând. Voiam să-l iau pe după umeri și, în cele din urmă, așa am si făcut. <br />- Există un timp pentru tot felul de lucruri, am spus eu. Chiar și pentru crimă. Saroyan. <br />Phillip m-a privit ironic, cu fața udă. <br />- Sună a T.S. Eliot, a spus el. <br />- Serios? <br />Am râs puțin, apoi eu i-am dat o țigară. Am început să-mi amintesc că pe vremuri îmi imaginam cum ar fi să omori pe cineva și scriam mii de cuvinte ca să descriu acel ansamblu de emoții.</blockquote> <br />Jack Kerouac & William S. Burroughs, <span style="font-style:italic;">Și hipopotamii au fiert în bazinul lor</span>, traducere de Ciprian Șiulea, Polirom, 2009<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6205375927333304681?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-66585725344406829922011-08-19T16:00:00.003+03:002011-08-20T10:19:53.925+03:00Orbecăiesc <br />bățul lovește peretele <br />alb alb alb <br />dincolo umbrele <br />se desprind retezate și <br />cad în convulsii <br />mă chircesc <br />scuturând fața <br />brațele lungi lenevoase <br />fruntea mea izbește pământul <br />ce urcă în oase<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6658572534440682992?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-19392594976120973542011-08-16T16:55:00.003+03:002011-08-16T17:44:33.132+03:00Număr în gând si tot mai rămâne. <br />Fac găuri mici <br />(scobim și scrâșnim). <br />Diformitatea unui gest firesc. <br />Mi-amintesc <br />cum granița se mută. <br />Mai întâi azi. Apoi mâine. <br />Degetele dispar <br />în colțul de pâine.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1939259497612097354?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-31018118946109302682011-08-11T20:37:00.003+03:002011-08-11T20:43:02.814+03:00(<span style="font-style:italic;">din copilărie</span>) <br /> <br />Locuiesc într-un pântec de mucava<div>(cască ochii mai bine!)</div><div>Într-un cotor de carte țin </div><div>cele din urmă suspine.</div><div>Mă uit la asfințit printr-o vocală</div><div>OOOOOOOOOOOOOOOO</div><div>fatală.</div><div> <br /></div><div> <br /></div><div>aveam un obraz, un plămân și-un vis:</div><div>veneam dintr-un pântec, </div><div>cu sufletul îngenuncheat</div><div>lângă un text nescris.</div><div> <br /></div><div> <br /></div><div> <br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3101811894610930268?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-17368444511460053652011-08-05T21:12:00.007+03:002011-08-05T21:41:12.831+03:00( după ce am citit la <a href="http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2011/08/75-de-ani-de-la-tara-fetelor.html">Claudiu Komartin</a>)<br /><br /><br />„Cine va şti, peste două sau trei generaţii, / cum a fost carnavalul?” se întreba în 1962 Maria Banuş. Măştile pe care ea le poartă în această perioadă şi la care se îndură cu greu să renunţe nu mai amintesc deloc de elanul juvenil din "Ţara fetelor". Demne de interes sunt mărturisirile poetei, reflecţiile asupra epocii și angoasele, nemulţumirile legate de aprecierea destinului său literar: „În anii din urmă, unele critici, scrise sau nescrise, şi-au exprimat preferinţele pentru primul meu volum de versuri «Ţara fetelor», faţă de cele care i-au succedat. Mărturisesc că am resimţit asemenea aprecieri ca un şoc dureros. Mi se părea că se scufundă în neant întreaga mea existenţă de scriitor. Atâta am fost, atâta am existat ca scriitor? Nici una dintre dramaticele mele participări la apropiata şi la îndepărtata istorie a lumii, din ultimele două decenii, nu s-a convertit în poezie vrednică să rămână, să găsească audienţă în gustul şi conştiinţa contemporanilor? Amputările şi autoamputările au fost atât de grave, încât plăsmuirile, născute în acele împre­jurări, apar azi ca nişte mici monştri, schilozi, livizi, crescuţi în locuri ascunse, fără cer?”. Celei care pătrunde în viaţa literară cu unul dintre cele mai bune volume ale poeziei româneşti îi vine greu să deprindă conştiinţa ratării.<br /><br />"Ţara fetelor" a fost privită de critica literară ca o revelaţie. G. Călinescu observa sufletul „foarte personal” pe care îl degajă poeziile sale, precum şi „vitali­ tatea fetei de «optsprezece ani», trăind sufletul prin simţuri”. Şi încă un lucru esenţial: teribilismul. Acelaşi aer rebel şi aceeaşi unanimitate a criticii apar 30 de ani mai târziu la volumul de debut al lui Mircea Dinescu, "Invocaţie nimănui". Se impune o succintă raportare la "Ţara fetelor" pentru că numai aşa diferenţele cu ce urmează să scrie Maria Banuș sunt mai ţipă­ toare, mai stridente. Un univers fascinant, tulburător, populat de nimfete, o jubilaţie senzorială se cuprinde între filele ce compun primul volum. Nicolae Manolescu vorbeşte despre „o senzaţie frenetică, impudică aproape” în versuri ca:<br /><br />„Nu-ntârzia prea tare. Dă-mi glezna şi fruntea. Nu mâine.<br />Azi încă sunt pereţii iatacului meu,<br />fragezi şi moi şi ascunşi ca miezul de pîine.<br />Uite, mai licăre încă, alb şi dulce în noapte.<br />Ia-i. Ţi-i întind. Sunt genunchii. Tu nu-i vezi,<br />Tremurători şi plini ca două căni de lapte.” (Ceas de daruri)<br /><br />Lumea este pipăită, amuşinată, cu o intensitate care provine dintr-un erotism inocent şi provocator. Este o poezie cu toate simţurile la pândă, în care senzuali­tatea se filtrează prin spirit. E o poezie a „corporalităţii fremătătoare, a dorinţelor care foşnesc şi care, oricât de epidermice, nu opresc rafinarea lirismului”<br /><br />„Să nu ţipaţi, genunchii mei,<br />Drum cu ferigi de nopţi, de ploaie.<br />Genunchi de fier cum vă îndoaie?<br />Vă mân spre el ca pe doi miei.<br />Pe drumul negurii vă-mping.<br />Vă vor lua poate între ei<br />genunchi ce strâng, zvâcnind şi grei,<br />ca nopţile de astrahan.<br />Şi licurici de paşi se sting.<br />Să nu ţipaţi genunchii mei.” (Cântec de legănat genunchii)<br /><br />Viziunile sunt halucinante, întregul univers se erotizează. Este o violenţă pasio­nală, o imaginaţie devorantă din care se va hrăni poezia Marianei Marin din "Mutilarea artistului la tinereţe". Dacă la Maria Banuş în spate se află vigoarea tinereţii, vehemenţa vârstei adolescentine, la Mariana Marin este angoasantă apropierea sfârşitului, iminenţa morţii:<br /><br />„O să se surpe malul de catifea al muşcăturii tale.<br />Cutremur uşor: polenul mângâierii risipit din palme uscate.<br />Oasele ce-şi scobesc grav matca umbrită sub şale<br />unde-or să-ngroape straniul lor cântec de lotci înecate?” (Viziune)<br /><br />Trecând de la "Ţara fetelor" la "Bucurie" (1949), Maria Banuş renunţă la jubi­laţia senzorială, la revelaţiile biologice pentru a se orienta asupra revelaţiilor isto­riei: revoluţia, războiul, teroarea fascistă, victoria comunismului. Într-o cronică din 1956, Radu Popescu remarca metamorfoza spectaculoasă a poetei, care reu­şeşte performanţa de a se adapta atât de rapid şi de a renunţa la îndrăzneţele aventuri adolescentine pentru a deveni mamă şi soţie comunistă: „Să ne minunăm de saltul extraordinar pe care poeta l-a făcut, într-nu timp relativ scurt, de la o poezie de senzaţie la o poezie majoră, de orizont foarte larg, de idei bogate şi de concepţie perenă şi unitară. (…) Maria Banuş a reuşit într-adevăr să scrie poezia femeilor şi mamelor epocii de construire a socialismului”. Metamorfozele, schimbările poetei, traseul său nelipsit de derutante şi păgubitoare cotituri va sfârşi prin a deveni temă poetică. Uimeşte disponibilitatea Mariei Banuş de a se adapta. Cât este oportunism, cât inconştienţă, cât ataşament autentic? De la "Cântec de legănat genunchii" se eşuează în sfaturi date „unui poet formalist” în bună tradiţie proletcultistă:<br /><br />„Uşor trăieşti, uşor şi scrii,<br />Pe-un vechi acord cu variaţii<br />Îţi târâi tropii, îmbuibaţii,<br />Şi zmei le zici şi bidivii.<br />Eu spun: mai bine printre vii,<br />Stângaci, nesigur, fără graţii,<br />Decât perfect să zici, să fii<br />Un vechi acord cu variaţii..” (Unui poet formalist)<br /><br />Poeta îşi impune să renunţe la candoarea senzuală orientându-se spre un discurs simplist, spre o anecdotică versificată. Îşi sabotează subiectivitatea şi recurge la falimentare structuri dihotomice ca în "La masa verde":<br /><br />„La masa verde, faţă-n faţă,<br />Cer unii moarte, alţii viaţă”.<br /><br />Abandonează sugestiile şi rămâne „fără graţii”.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1736844451146005365?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-20545749056766533702011-08-05T15:02:00.004+03:002011-08-06T08:59:52.810+03:00sunt spații golite<br />pe care nu le mai umple niciun cuvânt<br />nicio tăcere, nicio aducere aminte<br />azi<br />culegând flori pe un mal pustiit<br />cu fruntea plecată<br />culegând flori<br />din depărtare peste câmpii<br />fără sfârșit<br />peste câmpii golite<br />de orice cuvânt,<br />de orice tăcere, de orice aducere aminte<br />pe care<br />îmi trec privirea<br />sfârtecând<br /><br />și scriu<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2054574905676653370?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-78993676459223542582011-07-28T14:34:00.005+03:002011-07-28T15:01:00.725+03:00cei care ajung<br />mai devreme în stații<br />și știu<br />să numere secundele conectați<br />cu privirea-ntr-un punct<br />ce-i va înghiți<br />până la unu<br /><br />cei care ajung<br />mai târziu tot mai târziu<br />și știu<br />că n-au murit complet<br />printre betoane<br />aer pulverizat<br />ca o părere de rău<br />la timp<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7899367645922354258?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-66082417662261064732011-07-25T22:56:00.001+03:002011-07-25T22:58:16.733+03:00scriu versul tranșee<br />în care mă ascund pe timp de pace<br />cu degetele dezgropând<br />gura cuvintelor<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6608241766226106473?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-33801341865034508102011-07-25T00:01:00.000+03:002011-07-25T10:51:56.576+03:00<blockquote>Închid ochii, cuprins de o tristețe înfricoșătoare, nemaiîncercată. Camera începe să se întoarcă și să se prăvălească pe un colț, încet și lin. Colțul cade tot mai jos, alunecă sub mine, se așează sub mine, se strecoară în spatele meu, apare deasupra mea, dar cade din nou fulgerător. Întredeschid ochii, camera se înfige la locul ei, continuând să se rotească în capul meu. Gâtul nu rezistă, capul mi se prăvale în piept și se întoarce camera cu susul în jos. "Ce-au făcut, ce-au făcut cu mine!" șoptesc eu, si apoi, după o pauză stupidă, mai spun: "Ce să-i faci, sunt pierdut!"</blockquote><br />M. Agheev,<span style="font-style:italic;"> Romanul cocainei</span>, traducere de Livia Cotarcea, Polirom, 2007<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3380134186503450810?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-21045311387921133522011-07-22T06:33:00.002+03:002011-07-22T06:35:40.144+03:00de citit recenzia mea pe <a href="http://boomlit.com/fuck-tense/">Boomlit</a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2104531138792113352?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-48273508063251615882011-07-18T22:03:00.003+03:002011-07-19T09:49:22.627+03:00Totul e neatins, așa cum îl știm:<br />betoane încinse<br />gardul de sârmă<br />scara în formă de melc.<br />Ne oprim. Mușcăm dintr-un măr<br />mare, roșu, zemos. Numărăm în gând<br />adjective. Mi-aș dori să desenez pe asfalt,<br />printre crăpături mai multe motive<br />poetice să rămâi, o, rămâi să mai stăm<br />în natură. Vorbele mele mă-nghit, mă<br />transformă în zgură<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4827350806325161588?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-49269737999493999652011-07-18T00:16:00.006+03:002011-07-19T09:49:51.153+03:00să închidem ochii. mai întâi eu, apoi tu.<br />să nu trișăm rămași în deplin întuneric<br />cu obiectele camerei tot mai aproape<br />frecându-se în tăcere.<br />să așteptăm ca un străin să deschidă ușa<br />și să ne spună pe nume.<br />să închidem ochii. să râdem. mai întâi tu, apoi eu.<br />cu marginile sunetelor ciopârțite, târându-se,<br />lipindu-se de geamul ce dă înspre mare.<br />de acolo începe totul. mai întâi eu, apoi<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4926973799949399965?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-85979652273345126012011-07-11T00:01:00.002+03:002011-07-12T23:19:00.896+03:00<blockquote>Făceam asta destul de des, știam aproape pe de rost toate zecile de pagini în care se vorbea despre "poate cel mai reprezentativ poet al generației sale", aveam nevoie mereu și mereu de rândurile acelea, îmi făceau bine, îmi dădeau curaj. Îmi aprinsesem o altă țigară, mă lăsasem pe spate în fotoliu și mă gândeam că, la cum am citit-o eu, noua mea carte va face cu siguranță multă, foarte multă vâlvă - era acolo o schimbare destul de radicală de stil și viziune, mă aprinsesm din nou, visam cu ochii deschiși la viitoarele cronici elogioase (numai dacă sunt tâmpiți nu vor scrie așa!) - și după ce am terminat țigara și am închis calculatorul, mi-am dat jos pantalonii de pijama și m-am strecurat lângă Dana. Gândul că sunt poate cel mai important poet din literatura română contemporană e una dintre cele mai erotice substanțe pe care le secretă mintea mea - și acum că internetul îmi reamintise asta m-am trezit că-s gata încălzit -, însă degeaba aveam erecția aia cuceritoare și degeaba m-am lipit de ea și am mângâiat-o, Dana dormea profund, așa că m-am dus la baie și am rezolvat destul de repede problema (Doamne, <span style="font-style:italic;">cel mai imporant poet al generației</span>!), apoi am reușit în sfârșit să adorm.</blockquote><br />Dan Coman, <span style="font-style:italic;">Irezistibil</span>, Cartea Românescă, 2010<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8597965227334512601?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-3048896265982932942011-07-07T17:50:00.003+03:002011-07-07T17:56:13.785+03:00și nu văd întregul<br />așa cum ar trebui să fie<br />liniștitor<br />un drum de țară<br />în plină zi<br />vrăbii<br />praf de 3 degete<br />pașii tăi<br />tot mai aproape și<br />nu văd întregul<br />așa cum ar trebui să fie<br />amețitor<br />un pat într-un magazin de mobilă<br />în care nu s-a visat<br />în nopți scurte<br />în nopți lungi<br />tot mai aproape și<br />nu văd întregul<br />așa cum ar trebui să fie<br />aerul<br />neuniform<br />un puzzle pe care îl plimb cu mintea<br />de colo-colo<br />și nu înghite<br />nu mai înghite<br />rămân pe afară<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-304889626598293294?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-42522976704244587882011-07-07T07:56:00.000+03:002011-07-07T07:57:02.343+03:00dimineața o legam pe Bobița la ochi<br />cu un fular grena.<br />o învârteam de mai multe ori,<br />mai întâi înspre combinat,<br />apoi la dreapta la canal o învârteam<br />până amețea.<br />Bobița râdea tare, era știrbă, mă scuipa<br />pe față, pe mână,<br />mă ștergeam și plecam să mă ascund la conducte<br />să nu mă găsească o săptămână.<br />apoi mama striga de la balcon că gata,<br />la masă.<br />Bobița rămânea să mă caute la izvor, la salcâm, la centrală<br />și la ea acasă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4252297670424458788?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-4177253011079066942011-07-06T20:26:00.001+03:002011-07-06T20:26:19.998+03:00și e aproape două<br />când mă așez pe scara din spate.<br />mai întâi sparg semințe<br />una<br /> două<br /> trei<br />cojile sar prin aer.<br />sărate.<br /><br />îmi duc mâna la ochi. văd.<br />pe zidul de la centrală o umbră.<br />în aerul nopții sare.<br />o aștept să m-ajungă.<br /><br />acum stăm și ne măsurăm degetele de la picioare.<br />o umbră<br />lâng-o umbră puțin mai mare.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-417725301107906694?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-1218684989509612812011-07-04T22:17:00.002+03:002011-07-04T22:19:44.147+03:00În pântecul meu un schelet<br />toate drumurile duc acolo<br />toate oasele duc acolo<br />crește<br />cu fiecare respirație<br />nimic nu-mi rămâne<br />din aerul care sugrumă<br />care sugrumă<br />în pântecul meu un schelet<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-121868498950961281?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-67168343292505619112011-07-04T12:57:00.003+03:002011-07-04T13:27:54.565+03:00<blockquote>Și când vor merge împreună, să aibă grijă ca el să nu facă dragoste cu ea, chiar dacă o are la cheremul lui, dacă ea vede lumina zilei, până ce nu a întredeschis ferestrele ca odaia să fie în umbră, așa încât dacă ea are un defect sau o pată pe piele el să nu bage de seamă. Și ea să aibă grijă ca ea să nu descopere nicio necurățenie, căci el și-ar lua pe dată picioarele la spinare: ea ar fi rușinată si mâhnită.<br />Și când se vor fi prins unul de celălalt, fiecare dintre ei să-și facă lucrarea cu atâta pricepere și precizie, încât plăcerea să vină în aceeași clipă pentru amândoi, înainte ca actul trupesc să fie dus până în locul în care se despart, și trebuie să se aștepte unul pe celălalt ca să ajungă împreună la țintă. Nu trebuie ca unul dintre ei să-l lase în urmă pe celălalt, nu trebuie să se oprească din vâslit până nu ajung împreună în port: atunci o să cunoască plăcerea cea desăvârșită. Și dacă ea nu simte plăcere, trebuie să arate totuși că o simte cu intensitate, și să se prefacă și să dea toate semnele pe care le simte cu voluptatea, așa încât bărbatul să-și închipuie că află plăcere în ceva ce în ochii ei nu face nici cât o ceapă degerată.</blockquote><br />Jean de Meun, <span style="font-style:italic;">Romanul trandafirului</span> în <span style="font-style:italic;">Dragostea în Evul Mediu<span style="font-style:italic;"></span></span> (Jean Verdon), traducere de Dana-Ligia Ilin, Humanitas, 2009<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6716834329250561911?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-6482101746189883302011-06-29T21:46:00.003+03:002011-06-29T22:06:01.272+03:00Apărusem<br />nu se putea depune mărturie<br />despre trecerea mea<br />pe străzi,<br />pe lângă ziduri,<br />prin ganguri, <br />pe la periferie casele șubrezite<br />se înclinau a mirare,<br />apele stătute ani la rând <br />bolboroseau în canalizare,<br />de nicăieri o crustă apăruse<br />pe urmele mele<br />și eu tot mai puțină<br />și eu tot mai vie<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-648210174618988330?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-67014373452979339862011-06-29T10:46:00.002+03:002011-06-29T10:57:26.200+03:00În încăperea în care zi după zi mă întorc<br />(mă șterg mai întâi pe picioare)<br />mobilă lacuită, pat suprapus, pereții cojiți, eu<br />în tocul ușii cu cheia de gât<br /><br />totul pe dinafară<br /><br /><br />*<br /><br />Ajung tot mai târziu<br />mâncarea sleită în cerul gurii<br />goliciunea brațelor în întuneric tata<br />se uită la mine, aprinde lumina și pleacă<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6701437345297933986?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-32491949118618157522011-06-27T00:01:00.001+03:002011-06-28T08:18:41.297+03:00<blockquote>Desemnată în secolul al XVIII-lea ca un "supliment primejdios", masturbarea a continuat să fie considerată, un secol mai târziu, împreună cu homosexualitatea, drept cea mai mare dintre perversiuni, o expunere periculoasă la nebunie și moarte. Pe scurt, o pierdere de substanță care viza "să înlocuiască" natura, să acționeze în locul ei (cf. Jaccques Derrida), să impună o cultură a sexului în dezacord cu ordinea naturală a lumii vii. Prin urmare, se spunea, numai omul este responsabil de seducția pe care o operează asupra lui însuși prin mania autoerotismului.<br />Catre 1880, groaza pe care o inspira acest înlocuitor primejdios, deschisese calea în Franța și în Germania, unei practici delirante a medicinei, care era mai preocupată de eradicarea efectelor negative ale flagelului imaginar decât de a testa ipotezele lui Tissot și ale discipolilor săi. Se inventaseră deci tot felul de terapii cu scopul îndepărtării pericolului onanist: corsete antimasturbatoare, tocuri pentru erecția, aparate care să depărteze picioarele fetițelor, ordine și amenințări de castrare, cătușe la mâini, procese împotriva doicilor acuzate de violență- și, în fine, intervenții chirurgicale asupra ovarelor, clitorisului, penisului.</blockquote><br />Elisabeth Roudinesco, <span style="font-style:italic;">Partea întunecată din noi înșine</span>, traducere de Ileana Busuioc, Ed. Trei, 2009<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3249194911861815752?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-69885493884269226552011-06-19T20:12:00.002+03:002011-06-19T20:18:24.698+03:00<span style="font-style:italic;">(lui Adrian)</span><br /><br />Mă strigă pe numele mic<br />până când sunetele se umflă,<br />cresc<br />și mă reduc la tăcere.<br />Mă caută prin toate sertarele,<br />prin colțurile umbrite și reci<br />și palmele se umplu de praf,<br />mucegăiesc în așteptare și neputință.<br />Pe-aproape, tot mai aproape<br />respir și nu mă opresc,<br />un câine amușină<br />bătaia inimii mele<br />firesc.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6988549388426922655?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-13223547171847038902011-06-13T08:53:00.002+03:002011-06-13T09:00:02.391+03:00cănd străzile se bifurcă<br />oamenii încetează să mai respire<br />rămân nemișcați și<br />casele cresc. la mansardă<br />se țin lucrurile ce vor fi folosite<br />de mâine<br />locuiesc într-un oraș mare<br />are în mijloc o piață<br />borduri balustrade și chiar o fântână<br />se aruncă monezi<br />conserve golite<br />în întunericul în care se taie o lună<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1322354717184703890?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-84577897181427491422011-06-13T00:01:00.002+03:002011-06-16T09:01:38.209+03:00<blockquote>Poeții care mă delectează sunt posedați de poeziile lor ca de ritmul propriei respirații.</blockquote><br />Sylvia Plath, <span style="font-style:italic;">Johnny Panic și Biblia Viselor</span>, traducere de Anacaoana Mîndrilă-Sonetto, Polirom, 2009<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8457789718142749142?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-20736436277664743862011-06-11T18:51:00.004+03:002011-06-12T08:52:21.664+03:00M-am dus și eu pentru 5 minute și am stat două ore. Nu că scriu eu pe <a href="http://boomlit.com/">BoomLit</a>, dar taraba noastră chiar e cea mai frumoasă. Au venit mulți tineri, au câștigat toți: cărți de la Trei, de la Polirom, ICR și Herg Benet. Lumea voia Soni, dar nu mai era. Am câștigat și eu "Torrent" (Stoian G. Bogdan), "Mormântul comunismului românesc. Romantismul revoluționar înainte și după 1989" (Alexandru Matei) și "Noua poezie basarabeană".<br />Cu această ocazie i-am cunoscut pe: Ioana Vighi, Gilda Comârzan, Răzvan Țupa, Sorin Despot, Adrian Diniș, Alex Nițu. Am plecat înainte să mă întâlnească sgb. Deci "Nu e!" (cf. Torrent)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2073643627766474386?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-91050964635767062752011-06-08T15:19:00.004+03:002011-06-08T15:32:16.887+03:00lucruri întinse perfect<br />aerul condiționat<br />nu prea ajută<br />zâmbete forțate<br />nicio cută<br />cabine de probă numerotate<br />ai intrat<br />în oglindă<br />le-ncerci pe toate<br />eticheta<br />măsura<br />prețul<br />textura<br />te schimbi, te privești, te sufoci în oglindă.<br /><br />ce te schimbă?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-9105096463576706275?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-89733775629995899402011-06-06T00:01:00.001+03:002011-06-08T12:39:04.052+03:00<blockquote>Aveam o boemie corcită pe dinăuntrul minții, contaminată de un libido de stripper improvizat sau de clovn reciclat. Dar au oare clovnii libido? Epica mea despre sexualitate era dizolvată și făra noimă, adesea: ar fi foat necesar, în acest caz, să fiu chirurg, iar nu fantast. De alcooluri nu aveam nevoie, ele mă locuiau deja ca lichide firești ale casei trupești din născare. Vagabondajul meu își dorea un singur sân de femeie fatală pe care să-l împodobească la nesfârșit și să-l aromatizeze, excluzând și alungând orice posibil miros de pește. Aș fi putut fi un violent jucător de noroc, împleticit în adicția sa, un circar fără specialitate, aventurier în lumea sexului de parcă aș fi tras la țintă cu un birceag preschimbat în lanternă. Aveam draci în mine, o adrenalină de mistreț, eram și nu eram un bărbat de modă veche. Nu sufeream rutina, dar obsesia, da, degustam devastarea, aveam alergie la escrocherii și la trișarea ieftină, norocul meu își coagula substanța ca un hornar al unor timpuri de spital de urgență. Aș fi scris cu cerneală sexuală cărțulii întregi, discursuri, fragmente de jurnal, bizarerii imprudente, obscenități de navigator (dar nu de naufragiat).</blockquote><br />Maxim Crocer, <span style="font-style:italic;">amo(u)r</span>, Humanitas, 2010<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8973377562999589940?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-74675477030308711002011-06-04T08:37:00.002+03:002011-06-04T08:41:35.117+03:00scara a <br />după colț<br />pasul drept/pasul drept/pasul drept<br />crezi că mai poți? strănută<br />vasile stă cu ochii la soare<br />pasul stâng/pasul stâng/pasul stâng<br />șlapii de gumă îi fug din picioare<br />șterge/mai șterge/ mai șterge o dată<br />scara a <br />după colț<br />e încuiată<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7467547703030871100?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-54065553164068442502011-06-03T21:46:00.004+03:002011-06-03T22:21:36.507+03:00Uneori mă duc într-o cameră<br />în care e alta mai mică<br />și încă una<br />pe rând<br />iau păpușile, le scot ochii, le dezbrac și le tund<br /><br />Tac.<br />În mine <span style="font-style:italic;">o lume își face încercarea</span><br /><br />Icnesc în pieptul meu<br />împreună cu nouă neamuri păpușești<br />de sub pământ<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-5406555316406844250?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-24935628184567817602011-06-03T21:12:00.001+03:002011-06-03T21:19:34.209+03:00De citit recenzia mea pe <a href="http://boomlit.com/poeme-de-stanga/">BoomLit</a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2493562818456781760?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-999105791527869162011-05-30T15:07:00.003+03:002011-05-30T15:24:49.501+03:00<blockquote>Sunt însemnat din cap până-n picioare de refulări, parcă-s o hartă rutieră. Poți călători de-a lungul si de-a latul trupului meu, pe superautostrăzile rușinii, inhibiției si spaimei. Vezi, mamă, și eu sunt prea bun, sunt moral de dau pe dinafară- exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez vreo țigară? Semăn cu Bette Davis. În ziua de azi, băieții și fetele nici nu ajung la vârsta <span style="font-style:italic;">bar-mițva</span>-ului când se apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă, iată ce bun sunt <span style="font-style:italic;">eu</span>. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu fac datorii, nu joc nici cărți, nu-s în stare să spun o minciună făra să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un <span style="font-style:italic;">futu-i</span>, însă te asigur că aproximativ la atât se rezumă succesele mele în materie de abateri. Uite ce-am făcut cu Maimuța- am lăsat-o baltă, am fugit înspăimântat de ea, de fata a cărei pizdă am visat-o s-o ling toată viața. Oare de ce mă simt copleșit la cea mai mică turbulență? Oare de ce se iscă iadul în sufletul meu la cea mai mică deviere de la convențiile respectabile? Când, de fapt, <span style="font-style:italic;">urăsc</span> convențiile astea împuțite! Când, de fapt, nu dau doi bani pe tabuuri!</blockquote><br />Philip Roth, <span style="font-style:italic;">Complexul lui Portnoy</span>, traducere și note de George Volceanov, Polirom, 2011<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-99910579152786916?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-90230698563818384332011-05-29T11:08:00.003+03:002011-05-29T11:30:34.462+03:00Visez<br />cazemate năpădite de maci<br />în care ecoul vocii mele de-atunci<br />străveziu<br />vine de-a dura, dilată<br />culorile până la gri<br />pe sub pleoape,<br />Bobița are încă toți dinții<br />de lapte,<br />aruncă-nspre mine o minge de puf<br />uf<br />am prins-o,<br />o suspend în văzduh<br />visez<br />cazemate năpădite de maci,<br />într-o goană zadarnică<br />ecoul vocii mele de-atunci.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-9023069856381838433?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-49356971192169977672011-05-26T22:55:00.002+03:002011-05-26T23:01:45.324+03:00pe tricoul vernil e desenat-o girafă.<br />mâna-ncălzește aluminiul<br />discret<br />un coc trece prin cadru<br />într-o agrafă<br />mă gândesc dacă stau jos<br />dacă plec se duce totu-n viteză<br />stație stânga dreapta and <span style="font-style:italic;">so on</span><br />ochiul drept (sau stâng) îmi face cu ochiul<br />tâcerea are pâlpâit de neon<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-4935697119216997767?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-15376679806286112892011-05-25T09:30:00.005+03:002011-05-26T14:57:54.058+03:00sunet de cupru<div>lumina privită pe suprafețe denivelate</div><div>ușa deschisă-ușa închisă</div><div>ușa</div><div>pe jumătate <br />un curent atinge brațul grena</div><div>brațul tumefiat</div><div>de catifea</div><div>al fotoliului</div><div><br /></div><div>lucrurile rămân</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1537667980628611289?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-2676014149628415172011-05-23T22:42:00.004+03:002011-05-24T11:37:32.649+03:00<blockquote>Ce frumos alunecă electronul —<br />ca o domnișoară de onoare<div>cu umbreluță de mătase</div><div>când el,</div><div style="margin-left:2em;">tânărul,</div><div style="margin-left:4em;">palidul amorez</div>o zărește și se ia după ea —<div>batista alunecă de mătase între ei —</div><div>păsărelele ciripesc —</div><div>cu gânduri mai bune se-ntorc rudele de la predică —</div><div>totu-i vis și armonie —</div><div>și orbul și-aruncă de fericire bastonul</div><div>și șchiopul și-aruncă de fericire bastonul</div><div>și regele și-aruncă de fericire bufonul</div><div>și moartea și-aruncă de fericire paltonul</div><div>și hidrocarbura și-aruncă de fericire carbonul</div><div style="margin-left:2em;">către margine</div><div>ce frumos alunecă electronul!</div><div></div></blockquote><div><br /></div><div>(Florin Iaru, <b>Către energie</b>, din „Înnebunesc și-mi pare rău”, 1990)</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-267601414962841517?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-74806564986022233132011-05-22T19:42:00.003+03:002011-05-22T19:44:44.809+03:00<a target="_blank" href="http://pte.ro/_ioanadunea/20110522.png"><img src="http://pte.ro/_ioanadunea/20110522-snap.png"></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7480656498602223313?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-66003414384461286472011-05-21T23:49:00.003+03:002011-05-22T16:43:26.104+03:001. Nu eu am cerut să intru pe club.<br />2. Dimpotrivă, mi s-au cerut texte.<br />999. Zbuciumul lui HitGirl mă lasă rece.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6600341438446128647?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com17tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-67485193332195738342011-05-21T22:32:00.004+03:002011-05-21T22:49:55.630+03:00trece un bătrân cu un căruț pe lângă mine<br />mâneca dreaptă e roasă de molii<br />firele rupte îmi scârțâie în creier<br />îmi pun mâna la ochi și adorm<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6748519333219573834?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-53482168539359749562011-05-21T15:20:00.013+03:002011-05-22T15:07:53.122+03:00conform tuturor măsurătorilor<br />strada pe care locuiam ieșise cu un metru mai mică<br /><br />unii făceau pașii mai deși,<br />alții nu coborau de pe bordură<br />de frică<br />cei mai mulți (rămași în case)<br />priveau unii la alții perplex<br />la lăsarea nopții măsurau<br />distanța dintre ei <br />și dădea întotdeauna cu rest<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-5348216853935974956?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-91329176679377628052011-05-19T15:39:00.008+03:002011-05-19T20:33:06.677+03:00Au apărut nominalizările la premiile USR pentru anul 2010. Ce avem la debut? Un volum de proză scurtă, unul de poezie si 3 (trei) de critică. Nu am prejudecăți de genul:"La critique est aisée, mais l’art est difficile" prin care se proclamă facilitatea absolută a actului critic, redus la statutul de exercițiu la îndemâna oricui si nici nu cred ca unicul rol al criticii e acela de a pune în circulație un nume, deci de mecanism de impunere socială. <br />Ce nu pricep e cum, când vine vorba de niște premii, mai ales de debut al căror rol ar fi într-o piață a bunurilor simbolice normală să asigure notorietate unor nume pe care cititorii să meargă în librărie și să le cumpere, juriul preferă 3 cărți de critică (cu public restrâns din start), izolându-se și mai mult de real life. Adică pricep, dar partizanatul e prea bătător la ochi. Așa că premiile vor fi o afacere de familie și nimic mai mult.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-9132917667937762805?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-19143822554273251022011-05-19T06:41:00.002+03:002011-05-19T07:01:54.515+03:00<blockquote>Prostule, prostule (precum Postume, Postume- adică punând accentul scandării versului), vor trece mulți ani și, poate, multe vijelii, inundații, cutremure, războaie, până ce vei începe să pricepi ce fac eu aici, în aceste jocuri de cuvinte, acolo în povestirile mele împănate cu cele mai eterogene fapte și obiecte. Dezbărat de învățăturile "profesorilor" și de gusturile scăzute ale mici burghezilor, care știu că literatura trebuie să servească bunei digestii și acidulării sentimentelor patriotice, civile, religioase, procreative, plenipotențiale etc., vei ajunge să scoți din ghiocul leneșei tale ființe antene moi cu care să pipăi ceea ce câțiva destrăbălați numesc (fiindcă n-au cuvinte mai expresive) gratuitul.<br />Îmi sar de pe acum, de pe vârful peniței, lacrimile bucuriei ajungerii tale la peronul înflorit al destinației, Prostule.</blockquote><br />Mircea Horia Simionescu, <span style="font-style:italic;">Febra. File de jurnal</span>, Ed. Vitruviu, 1998<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1914382255427325102?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-14755552242197620322011-05-16T00:01:00.000+03:002011-05-17T15:57:47.123+03:00<blockquote>Pe scurt, își făgăduise să continue să nu acționeze niciodată el cel dintâi, oricât de mult l-ar atrage o fată, să aștepte până când aceasta ia inițiativa și, apoi, să nu consimtă la inițiativa ei cât mai mult timp cu putință. S-o refuze adică, lăsând-o pradă unei chinuitoare așteptări, până la exasperare și cedarea fără contract. Oripilat de umilința de a fi fost trădat, căutând cauzele în propriile greșeli, Diogene descoperise instantaneu știința de a te servi de așteptare în strategia seducției. Altfel cum?<br />Confruntarea între presiuni diferite ale așteptării, am zice noi în termenii acestui roman (Vă reamintim că citiți romanul Zodia scafandrului), misoginism, refuzul oricărui contact înainte de capitularea necondiționată, amputarea voită a capacității de a iubi pentru orgoliul de a poseda pur și simplu, disprețul ființei posedate, succes pe un plan exterior (al orgoliului, care nu-i decât spaima de umilință) și insucces total, infirmitate, singurătate deci, în ordinea naturală a lumii- ar zice analiștii mai atenți.</blockquote><br />Mircea Nedelciu, <span style="font-style:italic;">Zodia scafandrului</span> (roman inedit), Ed. Compania, 2000<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-1475555224219762032?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-60812629114331453562011-05-13T20:50:00.003+03:002011-05-13T21:01:42.296+03:00sunt în roată.<br />într-o mână biletul<br />(de 5 lei),<br />în cealaltă o vată<br />(de zahăr).<br />o ridic și-o lipesc de tavan.<br />va începe să plouă.<br />mama râde la tata.<br />mama are o rochie nouă.<br /><br />jos<br />mă rotesc printre faldurile ei ca prin vise.<br />sus,<br />mai sus mă rotesc,<br />mă apropii de cer,<br />mușc din el,<br />mă topesc<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6081262911433145356?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-55628006914547108832011-05-11T21:34:00.002+03:002011-05-11T21:38:01.679+03:00La 10 rânduri în urma mea lumea vuiește.<br />Închid ochiul stâng.<br />Liniște<br />(cât ai zice pește).<br /><br />Un mormoloc mișcă-ntr-o canalizare.<br />Vuietul crește din nou,<br />dă din picioare.<br /><br />Aș fugi, m-aș ascunde, m-aș da la o parte.<br />De care parte a părții e tăcerea în toate?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-5562800691454710883?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-68116568225021121592011-05-10T15:34:00.007+03:002011-05-10T21:55:02.832+03:00Citesc România literară. Deci și poemul săptămânii. De multe ori am dat peste texte foarte bune (<span style="font-style:italic;">Unter den linden</span>/ Ionuț Chiva) care m-au făcut să caut mai apoi cartea. Dar în numărul de săptămâna trecută e <span style="font-style:italic;">Ca pe un zmeu</span> de Corina Bernic: "Mă mănâncă visele și abia mă abțin să nu alerg. În buzunar dau peste mărunțiș cu care nu pot nici măcar să-mi cumpăr un Dumnezeu al meu și numai al meu, pe care să-l trag după mine de sfoară ca pe un zmeu". Dacă tot volumul e așa, îl recitesc pe SGB. Și-l pun și pe torrente :).<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6811656822502112159?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-77596575873032493172011-05-10T14:30:00.004+03:002011-05-11T06:47:42.581+03:00De la blocul tău la al meu cabluri întinse perfect.<br />Izolate.<br />Urmă luminoasă pe cer lângă brațul macaralei-<br />inject<br />în retina amorțită-n noapte.<br /><br />(<span style="font-style:italic;">se repetă de 3 ori în gând</span>)<br />"avion cu motor,<br />urc sau coboară?"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-7759657587303249317?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-83275002193636734742011-05-09T00:01:00.001+03:002011-05-09T18:06:59.778+03:00<blockquote>noapte după noapte<br />mă visez într-un castel<br />pe o plajă pustie<br /><br />îmi țin mințile cu mâinile<br />să nu-mi țâșnească<br />să nu mi se scurgă printre degete<br />ca niște monede vâscoase<br /><br />și-n urma lor să paralizez într-o baltă de vomă<br />cu ochii fixați pe câte-un rest de mâncare<br />care mă duce departe departe<br /><br />aici. tu nu ești<br /><br />duhnesc<br />ca un om al canalelor la ieșirea din iarnă<br />duhnesc<br />ca un om al dragostei la ieșirea din trup<br /><br />aiurea<br /><br />spun că te iubesc ca să obțin chestii</blockquote><br /><br />Stoian G. Bogdan, <span style="font-style:italic;">Sunt. O lichea</span> în <span style="font-style:italic;">Chipurile</span>, Cartea Românescă, 2009<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-8327500219363673474?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-62318636521445925872011-05-08T20:09:00.002+03:002011-05-08T20:14:32.631+03:00cu fiecare rând pe care ți-l scriu<br />îmi pare că viața mea e mai scurtă<br />cum aș rupe din țesuturi<br />și ți le-aș da să-ți îndestulezi<br />urmașii nenăscuți<br /><br />un text curat<br />pe care să-l adulmeci de la sute de kilometri,<br />un text cu mirosul rufelor în miez de iarnă<br />aduse într-o cameră aburită,<br />un text în care să te-nvălui și să taci<br />ca urmașii nenăscuți<br /><br />curat<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-6231863652144592587?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-27232425693987828132011-05-08T16:24:00.004+03:002011-05-08T16:29:30.916+03:00În genunchi voi desena pe asfalt o săgeată.<br />Partea dreaptă a străzii se va hașura în roșu,<br />partea stângă va sta aplecată.<br />Oamenii vor merge încet la plimbare,<br />săgeata va zbârnâi,<br />la va trece pe la picioare.<br />În genunchi,<br />asfaltul încins se topește.<br />Oamenii își vor șterge ochii<br />și vor alerga pe mutește.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-2723242569398782813?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7974647444951178601.post-33823660116009792062011-05-06T08:30:00.006+03:002011-05-08T15:17:03.737+03:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/-riZKleQMs5Q/TcSjg8M5jJI/AAAAAAAAAKc/mTuNJDX5FiE/s1600/2011-05-06%2BPsalm%2B%2528Cosmin%252C%2B5%2Bani%2529.png"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 238px;" src="http://3.bp.blogspot.com/-riZKleQMs5Q/TcSjg8M5jJI/AAAAAAAAAKc/mTuNJDX5FiE/s320/2011-05-06%2BPsalm%2B%2528Cosmin%252C%2B5%2Bani%2529.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5603783622667111570" /></a><div class="imgcaption" style="width:320px">Cosmin, 5 ani.</div>Îmi întinzi mâna.<br />Îmi rozi unghiile tăiate din carne<br />de cu seară.<br />Îmi întinzi mâna.<br />"Locul cel mai bun al tău va fi,<br />locul la care râvnesc toți în secret<br />numai al tău va fi."<br />Îmi întinzi mâna.<br />Îmi scoți ochii închiși pe jumătate<br />de cu seară<br />ca și cum ar fi ultima la care râvnesc toți<br />în secret.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7974647444951178601-3382366011600979206?l=farachiloti.blogspot.com' alt='' /></div>Ioana Duneahttp://www.blogger.com/profile/13307931356450575982noreply@blogger.com2