Granițe

(...)


Primul ciclu, “Glod”, face din Hutopilă unul dintre cei mai interesanți poeți ai tinerei generații în stare să spună povești care se țin minte și să creeze atmosferă. Hutopilă nu este zgârcit în a folosi mijloace poetice prin care să compună o geografie afectivă ce cuprinde buhaiești, vulturești, tecuci, câmpulung, rădăuți. Există o ritmicitate a amintirii tradusă în scris prin secvențe verbale reluate “căldările se umpleau se goleau se umpleau se goleau”, “inspir expir inspir” dublate și de spațiile grafice, Hutopilă fiind conștient de spațiul grafic ca de un agent structurant. În “ bucătaria de vară” ritmul se accelereaza prin eliminare, prin elipsă: “ ne fugăream si prin lumină/ si nu”, “ ne fugaream și pe-ntuneric și nu prin” poetul uzând de tehnica menținerii tensiunii prin suspendarea enunțului. Cadrele migrează dintr-un text în altul: glodul e pretutindeni, la fel soarele la apus, dar niciodata nu ai impresia de monotonie și surplus, ci de ciclicitate, de experiențe repetitive care compun o atmosferă din flash-uri ca în (“buhăiești. 1998”) sau din povești mai ample (“buhăiești. 1999”). Exista o excepție care dă impresia de săracie lexicală devenind iritantă la lectură: utilizarea în exces a adjectivului “îndemânos”: “soarele atât de îndemânos”, “privirea atât de îndemânoasă”, “singurătate îndemânoasă”.

(...)

Recenzia integrală va putea fi citită în numărul din martie din Poesis International