după-amiază în care ne prindem de mâini și smucim
ochii tăi închiși pe jumătate
m-ar putea recunoaște și așa
niciodată n-am fost mai aproape
n-am simțit căldura cum urcă
niciodată cum trece dintr-o parte în alta
da
|
Copyright © 2010 Ioana Dunea. Toate drepturile rezervate. Reproducerea textelor fără acordul scris al autorului este interzisă.
Pentru mai multe informaţii vizitaţi pagina de contact.
|
|
Fără gemete...
Un geamăt face cât o mie de cuvinte. Trimiteţi unul...